Interviu cu Vladimir Socor, cercetător superior în cadrul Fundaţiei Jamestown din Washington, SUA

– Ce posibilităţi de soluţionare a conflictului transnistrean există în prezent?

Precedentul Kosovo nu există, deoarece nici un conflict nu s-a soluţionat prin intermediul vreo unui precedent

– Există o anumită interpretare cum ar fi cea a precedentului Kosovo, care influenţează într-o anumită măsură asupra soluţionării diferendului transnistrean. Eu vreau să spun însă că precedentul Kosovo nu există. Nici un conflict nu a fost soluţionat vreo dată prin intermediul vreounui precedent. Este un lucru care nu s-a produs niciodată şi nici nu se va produce. Fiecare conflict are particularităţile sale, specificul său, care necesită soluţii locale, conform condiţiilor locale, în funcţie de înţelegerile care există între părţile implicate în conflict. De asemenea, conflictele nu se soluţionează conform normelor dreptului internaţional. Şi, în acest context, vreau să menţionez că, în sensul direct al cuvântului, dreptul internaţional, la fel, nu există, dacă e să ne referim la conflictele de ordin etnic sau cele teritoriale. Dreptul internaţional poate avea o interpretare discutabilă, deoarece aici nu poate exista consens.

– Ce trebuie să se producă, în opinia dumneavoastră, astfel încât procesul de negocieri să poată fi reluat?

Rusia nu este un actor important, deoarece ea are influenţă doar la Tiraspol

– Soluţia privind reluarea negocierilor este posibilă doar la nivel intern. Am în vedere la nivelul părţilor direct implicate şi nu la nivelul unor principii teoretice. Consider că Federaţia Rusă nu se numără printre actorii cei mai importanţi în soluţionarea diferendului transnistrean. Rusia nu are influenţă pe malul drept al Nistrului. Rusia are influenţă doar la Tiraspol. Eu chiar aş spune că nu pe malul stâng ci parţial în Tiraspol. Occidentul are influenţă pe malul drept şi din ce în ce mai mult pe malul stâng prin intermediul instrumentelor de ordin economic. Deocamdată, procesul de soluţionare a conflictului transnistrean nu a dat rezultate, dar sunt sigur că, pe viitor, rezultatele nu vor întârzia.

– În ce măsură este posibilă o reglementare rapidă a diferendului, în contextul în care se vorbeşte despre găsirea unei soluţii până în 2009?

O soluţie rapidă, în interesul R. Moldova, nu există

– Eu consider că o soluţionare rapidă, în interesul Republicii Moldova, nu este posibilă în anul 2008 sau 2009. O soluţionare rapidă este oricând posibilă dacă Republica Moldova se împacă cu o soluţionare dezavantajoasă pentru ea. Dar o soluţionare corectă, în interesul Republicii Moldova şi în interesul european, care sunt două jumătăţi ale aceluiaşi interes, nu este posibilă pentru că nu sunt întrunite condiţiile pentru aşa ceva în 2008 şi, cred eu, nici în 2009.

– Credeţi că în cadrul summitului NATO de la Bucureşti, care va avea loc în aprilie, vor fi puse anumite accente în acest sens?

– Nu. La summitul NATO în nici un caz, pentru că problema Transnistriei nu figurează pe agenda acestuia. NATO nu se implică deloc în rezolvarea conflictului transnistrean sub nici o formă, aşa cum nu se implică nici în Abazia, nici în Osetia de Sud şi nici în Karabah. Preşedintele Voronin se va duce la summitul NATO, la Bucureşti, pentru a căuta susţinere internaţională nu în mod oficial ci prin intermediul unor contacte neoficiale cu lideri mondiali, pentru recunoaşterea neutralităţii Republicii Moldova. Este posibil că dânsul va menţiona problema recunoaşterii statutului de neutralitate şi în discursul pe care îl va ţine. Însă discursul va fi scurt, iar menţiunea aceasta poate va avea un paragraf, nu mai mult.

– Ce părere aveţi vizavi de statutul de neutralitate al Republicii Moldova?

Neutralitatea asigurată militar costă foarte scump, iar Moldova nu dispune de asemenea mijloace

– Statutul de neutralitate este unul autoproclamat şi nu este recunoscut pe plan internaţional. Moldova nu are propriile mijloace pentru a impune respectarea statutului de neutralitate. Alte ţări au aceste mijloace. Suedia şi Elveţia, de exemplu, au la fel neutralităţi autoproclamate, dar sunt recunoscute în mod neoficial, prin consens, pe plan internaţional. Suedia, Elveţia, Finlanda au forţe armate foarte serioase care ar interzice orice agresiune, în cazul în care agresorul, Rusia de exemplu, în cazul Finlandei, ar fi dispus să sufere pierderi foarte mari. Forţele armate finlandeze şi suedeze costă foarte mult, iar bugetul militar este foarte ridicat. Neutralitatea asigurată militar de către ţara respectivă costă foarte scump.

În cazul Republicii Moldova, neutralitatea nu este recunoscută pe plan internaţional. Moldova nu are mijloace pentru a impune respectarea acestei neutralităţi. Statutul de neutralitate figurează pe hârtie, în Constituţie, din 1993 şi, începând de atunci, zi de zi, Rusia violează această neutralitate, menţinând trupe pe teritoriul constituţional al Republicii Moldova.

– S-ar schimba oare această situaţie dacă Republica Moldova ar obţine o recunoaştere internaţională a neutralităţii ei?

– Răspunsul depinde de înţelesul cuvântului recunoaştere. Ce se are în vedere prin recunoaştere. Limba în care se redactează documentele respective, chiar şi la Chişinău, este rusa. Traducerea în rusă a acestui cuvânt este priznanie. Or, priznanie, în limba rusă, are multe înţelesuri de care poate unii oameni de la Chişinău nici nu-şi dau seama. Chiar definirea acestui termen poate să implice negocieri îndelungate. Şi de definirea acestui cuvânt depinde dacă neutralitatea este recunoscută în mod real sau nereal. Ea poate să însemne recunoaştere legală, cu obligativitate legală. De asemenea, poate să însemne şi numai salutarea neutralităţii, fără nici o obligaţie sau exprimarea simpatiei faţă de această neutralitate. Priznanie înseamnă foarte multe lucruri, iar limba engleză are o mulţime de nuanţe prin care se poate traduce acest cuvânt. Mă tem că la Chişinău nu se conştientizează aceste nuanţe.

– În aceste condiţii, ce şanse există ca neutralitatea Republicii Moldova să fie recunoscută pe plan internaţional?

SUA nu vor garanta niciodată neutralitatea Republicii Moldova

– SUA nu vor garanta niciodată neutralitatea Republicii Moldova, pentru că SUA nu le place să garanteze ceva, indiferent unde în lume. A garanta înseamnă un angajament ferm de a interveni în caz de nevoie. Statele Unite garantează NATO prin articolul 5, care presupune intervenţie militară în caz de agresiune. Altceva SUA nu garantează, nu le place. Aceasta este, în prezent, şi poziţia oficială a SUA faţă de neutralitatea Republicii Moldova.

Uniunea Europeană însă are o atitudine mai nuanţată. Ea este dispusă să studieze ce înseamnă recunoaştere şi care ar fi consecinţele. Dar toată problema aceasta a neutralităţii a fost introdusă de Rusia ca o scuză, sau ca un pretext pentru a nu duce la bun sfârşit negocierile asupra statutului Transnistriei şi pentru a-şi menţine trupele pe acest teritoriu. Este o condiţie reintrodusă de Rusia, după o pauză de câţiva ani, în toamna anului trecut. Pentru mine a fost o surpriză. Credeam că scăpaserăm de această situaţie în primăvara lui 2004. Dar Rusia, văzând că există oarecare progrese, deşi modeste, privind negocierile în direcţia definirii statutului Trasnistriei, introduce un nou obstacol. Rusia acum spune: „nu e suficient să definiţi statutul Transnistriei ca să retragem trupele ruseşti. Mai vrem încă ceva – recunoaşterea internaţională a neutralităţii”. Este o nouă obligaţie impusă de Rusia pentru a respecta, de fapt, o obligaţiune necondiţională, care este retragerea trupelor. Deci, este o nouă precondiţie, o nouă capcană, deoarece ruşii doresc rezolvarea problemei neutralităţii pe plan internaţional, înainte de a definitiva statutul Transnistriei şi înainte de a-şi retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova.

Prietenii occidentali ai Republicii Moldova, SUA şi Uniunea Europeană, nu sunt contra discutării problemei neutralităţii dar doresc ca ea să fie discutată în pachet, laolaltă cu celelalte probleme. Nu să fie transformată într-o prioritate şi o precondiţie.

– Cum apreciaţi discuţiile din Duma de Stat privind recunoaşterea independenţei regiunilor secesioniste din fostul spaţiu sovietic?

– Discuţiile din Duma de Stat nu au nici o valoare. La fel cum nici declaraţiile, aparent pozitive şi simpatice, potrivit cărora, Rusia recunoaşte integritatea teritorială a Republicii Moldova. Dar nici declaraţiile agresive şi de-a dreptul insultătoare ale altor deputaţi la adresa Republicii Moldova. Nici unul dintre aceste tipuri de declaraţii nu exercită nici un fel de influenţă reală asupra politicii Rusiei. Duma de Stat nu face, în nici un fel, politica externă a Federaţiei Ruse. Aceasta se face exclusiv la Kremlin şi este executată de Ministerul de Externe şi, bineînţeles, serviciile secrete şi, în parte, de Ministerul Apărării. Duma de Stat reprezintă un show şi nu are nici o implicare în politica externă.

– Cât de implicate sunt, în opinia dumneavoastră, UE şi SUA în reglementarea problemei transnistrene?

Agenda bilaterală americano-rusă are cu totul alte preocupări, mult mai mari şi mai globale

– Uniunea Europeană este implicată foarte activ. SUA, la etapa actuală sunt implicate mai puţin activ. Iar NATO deloc. SUA au cu totul alte preocupări, alte îngrijorări. Conflictul transnistrean nu a figurat niciodată în topul priorităţilor americane. Agenda bilaterală americano-rusă, ca şi agenda NATO-Rusia, are cu totul alte preocupări, mult mai mari, mult mai globale. În multe privinţe, NATO şi SUA consideră că depind de Rusia pentru a realiza diverse obiective strategice occidentale, cum ar fi campania din Afganistan sau o soluţie onorabilă în Irak, sau consimţământul Rusiei asupra sancţiunilor contra Iranului. De asemenea, eforturile privind colaborarea cu Rusia în Orientul Mijlociu, unde intenţiile de reglementare a conflictului nu duc nicăieri. Agenda americano-rusă este ocupată cu aceste probleme, nemaivorbind de controlul armamentelor strategice, de controversa asupra scutului anti-rachetă. Acestea sunt nişte probleme asupra cărora Statele Unite se concentrează foarte mult, motiv pentru care atenţia americană faţă de Moldova, faţă de Georgia, chiar faţă de Ucraina a slăbit foarte mult.

– Vă mulţumim.

A consemnat Nicolae FEDERIUC, AP FLUX