CRIZĂ LA EXTERNE. 4/5 DIN AMBASADE SUNT DECAPITATE

Dezastru cronic şi acutizat în sistemul diplomatic al Republicii Moldova

Stat slab şi corupt – diplomaţie slabă, politizată şi nepotism

Puterea şi capacitatea de promovare, de servire şi de apărare a interesului unui stat, dincolo de mulţi alţi factori asupra cărora nu ne vom opri aici, este direct proporţională cu gradul de calificare profesională, competenţă, eficienţă şi patriotism ale corpului diplomatic naţional. Vechimea tradiţiei diplomatice are şi ea un cuvânt greu de spus. Cum stă Republica Moldova la acest capitol?

Devenită independentă acum doar 19 ani, ea este un stat nu doar foarte tânăr, lipsit de tradiţie politică autentică, implicit diplomatică, dar şi cât se poate de slab, confruntat cu un şir de probleme şi vicii congenitale. Orice element menit să-l fortifice este necesar şi binevenit. Un corp diplomatic profesionist, adică bine pregătit şi competent poate aduce servicii imense interesului naţional. Dimpotrivă, o armata de ambasadori desemnaţi pe criterii extraprofesionale, de regulă politice sau de rudenie, cum adesea se întâmplă în ţări sărace şi afectate de corupţie, printre care şi Republica Moldova, poate fi o adevărată piatră de moară legată de gâtul ţării. Regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin au promovat, cu mici diferenţe de nuanţă, aceleaşi politici de personal pe plan diplomatic.

Puţină statistică şi geografie

Potrivit informaţiilor disponibile, oferite publicului larg de către Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, Republica Moldova are 25 de ambasade în tot atâtea capitale ale statelor gazdă, dar acoperind diplomatic un număr cu mult mai mare de state pentru care sunt acreditate suplimentar. În plus, ea mai dispune de alte reprezentanţe diplomatice acreditate pe lângă un şir de organisme internaţionale sau regionale. Este vorba de Reprezentanţa pe lângă Oficiul ONU (New York), Reprezentanţa pe lângă Oficiul ONU din Europa (Geneva), Misiunea pe lângă Uniunea Europeană (Bruxelles), Reprezentanţa permanentă pe lângă Consiliul Europei (Strasbourg), Reprezentanţa pe lângă OSCE (Viena), Reprezentanţa pe lângă organele statutare ale CSI (Minsk) şi Reprezentanţa permanentă pe lângă Adunarea Interparlamentară a CSI (Sankt Petersburg).

Asistăm astăzi, din păcate, la cea mai mare criză a sistemului nostru diplomatic, sistem care era şi aşa destul de prost închegat, fragil şi destul de puţin eficient. Corpul diplomatic este în prezent cel mai rarefiat numeric în comparaţie cu toate perioadele precedente. Schimbarea de regim politic a bulversat sistemul, fără a-i oferi în schimb nici o soluţie adecvată. Cele 20 de capitale în care posturile de ambasadori ai Republicii Moldova sunt astăzi vacante fie prin demisie, fie prin rechemare, sunt: 1. Washington, 2. Bucureşti, 3. Berlin, 4. Paris, 5. Londra, 6. Bruxelles, 7. Viena, 8. Praga, 9. Varşovia, 10. Kiev, 11. Budapesta, 12. Stockholm, 13. Sofia, 14. Ankara, 15. Tel-Aviv, 16. Minsk, 17. Vilnius, 18. Baku, 19. Lisabona, 20. Beijing.

Diplomaţie pe 1/5 sau ţara cu doar 5 ambasadori la post

Situaţia Republicii Moldova e unică în Europa şi pe glob. Nu avem, aşadar, în prezent ambasadori în 1. Statele Unite ale Americii (prin cumul şi în Canada şi Mexic), în 2. România (prin cumul şi în Muntenegru şi Serbia), 3. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (prin cumul şi în Republica Irlanda), 4. Germania (prin cumul şi în Danemarca), 5, Franţa (prin cumul şi în Spania şi Algeria), 6. Belgia (prin cumul şi în Luxemburg, Ţările de Jos şi pe lângă NATO), 7. Austria (prin cumul şi în Republica Slovacă), 8. Cehia, 9. Polonia, 10. Ucraina, 11. Ungaria (prin cumul şi în Bosnia şi Herţegovina, în Slovenia, Croaţia şi pe lângă Sfântul Scaun), 12. Regatul Suediei (prin cumul şi în Norvegia şi Finlanda), 13. Republica Turcă (prin cumul şi în Liban, Siria, Egipt, Iordania, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Yemen şi Emiratele Arabe Unite), 14. Israel (prin cumul şi în Cipru), 15. Bulgaria (prin cumul şi în Albania şi Macedonia), 16. Bielorusia (prin cumul şi pe lângă organele statutare şi alte organe ale CSI), 17. Portugalia (prin cumul şi în Maroc), 18. Lituania, 19. Azerbaidjan (prin cumul şi în Georgia), 20. China. Astfel, patru cincimi dintre misiunile diplomatice moldovene acreditate pe bilaterală (20 din 25!) sunt decapitate, ele fiind conduse la nivel de însărcinaţi interimari cu afaceri. Propunerile de rechemare au fost formulate de ministrul Leancă, aprobate de guvernul Filat şi li s-a dat curs prin decretele preşedintelui interimar Ghimpu. Absolut nici una dintre propunerile de rechemare nu a fost însoţită de propuneri de desemnare a vreunui nou ambasador. Din momentul instalării actualei guvernări, nici o candidatură de ambasador nu a fost propusă oficial pentru completarea posturilor vacante.

Ce ambasadori au fost rechemaţi din misiune?

Numărul 2 în actuala guvernare, Iurie Leancă, în tripla sa calitate de viceprim-ministru, deputat şi ministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, declara încă în data de 29 septembrie 2009, cu ocazia primei vizite la Bruxelles în noua sa calitate de şef al externelor că „în cel mult o lună şi jumătate vom face curăţenie în ministerul de Externe, inclusiv în ambasade”. Adevărul este că, în 2009, alte „curăţenii” fuseseră făcute şi până la data declaraţiei ministrului Leancă.

Printre ambasadorii rechemaţi din misiune în 2009 şi 2010 sunt: Nicolae Chirtoacă (SUA), Sergiu Stati (Turcia), Valerian Cristea (Cehia), Lidia Guţu (România, apoi Bulgaria), Victoria Iftodi (Franţa), Valeriu Bobuţac (Bielorusia), Ion Robu (Azerbaidjan), Victor Postolachi (Austria), Larisa Miculeţ (Israel), Valentin Mejinschi (Polonia), Victor Gaiciuc (Belgia), Mihail Camerzan (Portugalia), Eugenia Kistruga (Strasbourg, Consiliul Europei), Igor Corman (Gernania), Ion Filimon (Bieloruşia şi CSI), Natalia Gherman (Suedia), Veaceslav Madan (Bulgaria), Natalia Solcan (Marea Britanie), Nicolae Gumenâi (Ucraina). Raportate procentual la dimensiunile corpului diplomatic, rechemările ambasadorilor în ultimele 10 lui atestă cea mai mare fluctuaţie de cadre nu doar din istoria Republicii Moldova, ci şi printre toate cele 48 de state ale Europei. Ministerul de resort nu a făcut publice nici cauzele rechemării acestor ambasadori şi nici faptul dacă aceştia îşi vor desfăşura activităţile ulterioare în cadrul Centralei de la Chişinău, vor fi redesemnaţi sau nu în alte funcţii de ambasador, vor fi scoşi în afara corpului diplomatic naţional sau vor fi trimişi (cei care întrunesc condiţiile) la pensie. Probabil că asemenea informaţii de interes public ar putea fi oferite de noul Secretar general al Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, Mihai Căpăţână, responsabil, între altele, de buna gestionare a resurselor umane din sistem.

Ambasadorii „buni”, păstraţi de Centrala de la Chişinău

Este bine să fixăm şi numele celor 5 ambasadori care nu au fost rechemaţi din misiune de şeful Centralei, Iurie Leancă. Probabil, sprijinindu-se pe faptul că aceştia ar întruni, mai mult decât confraţii lor de carieră diplomatică revocaţi, toate criteriile „meritocratice” pentru a reprezenta ţara noastră şi actualul regim politic, cu onoare şi eficienţă, în străinătate. Este vorba de: 1. Gheorghe Rusnac, fost rector al Universităţii de Stat din Moldova, fost profesor (lustrabil) de comunism ştiinţific, acum ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Italia (a patra ţară ca pondere în UE); 2. Ion Ursu, fost luptător al frontului invizibil sovietic, adică al KGB-ului (lustrabil), ex-viceministru al Securităţii Naţionale (în timpul ministeriatului lui Valeriu Pasat, ex-director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, acum ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Elenă, desemnat în 2006; 3. Andrei Neguţa, fost cadru din nomenclatura sovietică de partid (lustrabil), ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă şi, prin cumul, în Kazahstan.

Deocamdată nu au fost rechemaţi nici ambasadorii Republicii Moldova acreditaţi în Estonia (Veaceslav Dobândă, desemnat în 2 octombrie 2008) şi Letonia (Eduard Melnic, desemnat în noiembrie 2006). Acestora li se adaugă  Ion Lipciu, fost lider în structurile komsomolului sovietic (lustrabil), reprezentant al Republicii Moldova pe lângă Adunarea Parlamentară a CSI, cu sediul la Sankt Petersburg.

Consulatele generale, un subiect aparte

Nu vom vorbi aici despre serviciul consular şi de consulii Republicii Moldova în diverse ţări ale lumii şi nici despre consulii onorifici. Acesta este un subiect care merită o abordare aparte. Ne facem doar datoria de a trece în revistă numele consulilor generali ai Republicii Moldova în străinătate, întrucât, remanierea sau „lustrarea” acestora, s-a putea să vină într-un al doilea val, după ce va se va face „curat lună” la capitolul ambasadori. Aşadar, cele 29 de consulate ale Republicii Moldova, care activează în 25 de state, sunt conduse la această oră de către: Daria Goncearova (Viena), Igor Bodiu (Baku), Grigore Sadovici (Minsk), Angela Colomiicenco (Bruxelles), Sergiu Matcovschi (Sofia), Alexei Voronin (Beijing), Oleg Răilean (Atena), Carolina Perebinos (Tallinn), Victor Martin (Paris), Sergiu Russu (Berlin), Victor Onufrei (Frankfunt pe Main), Radu Câşlaru (Tel-Aviv), Ion Surugiu (Roma), Corneliu Bobeică (Bologna), Dumitru Rotăraş (Riga), Victor Lăpuşneanu (Vilnius), Vladimir Sacagiu (Londra), Igor Pârvan (Varşovia), Oleg Botnari (Lisabona), Veaceslav Filip (Bucureşti), Mihai Mâţu (Stockholm), Anatol Patraşcu (Moscova), Sergiu Odainic (Washington), Alexei Ţurcan (Ankara), Sergiu Goncerenco (Istanbul), Eugen Viţu (Kiev), Cristian Mamei (Odesa), Vasile Mircos (Budapesta), Ludmila Erhan (Geneva).

Vacanţe oarecum naturale ale postului de ambasador

Postul şefului misiunii diplomatice a Republicii Moldova la Berlin a devenit vacant odată cu alegerea în funcţia de deputat (acum preşedinte al Comisiei parlamentare pentru Politică Externă şi Integrare Europeană) a ambasadorului Igor Corman (desemnat prin decret prezidenţial de Vladimir Voronin şi revocat la fel). Postul şefului misiunii noastre diplomatice la Stockholm a rămas neacoperit odată cu desemnarea ambasadoarei Natalia Gherman (numită prin decret prezidenţial de Vladimir Voronin şi revocată la fel) în funcţia de viceministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat la misiunea noastră diplomatică din China, când ultimul ambasador Iacob Timciuc a fost rechemat în ţară pentru a primi un portofoliu ministerial.

Vacanţe în urma rechemării din funcţie, după profilul ţărilor de acreditare:

SUA

În acest moment Chişinăul nu are reprezentare diplomatică la nivel de ambasador în cea mai mare democraţie occidentală, singura supraputere mondială cum este SUA.

UE

Şi alte criterii ale statelor de acreditare trebuie scoase în evidenţă. Republica Moldova nu este reprezentată la nivel de ambasador nici în principalele ţări ale Uniunii Europene, cu excepţia Italiei, ţări ca Germania (prima ca pondere), Franţa (a doua), Marea Britanie (a treia), Spania (a cincea), Polonia (a şasea), România (a şaptea). Ţări ale UE, mai mici ca pondere, trebuie, de asemenea, amintite în context: Austria, Portugalia, Belgia.

Vecini

Nu avem ambasadori în nici unul dintre cele două statele vecine: România, cu care ar trebui să avem o relaţie specială,  şi Ucraina, cu care avem nerezolvate definitiv probleme de frontieră, de proprietate şi de protecţie a minorităţilor.

Marea Neagră şi Dunărea

De asemenea, cu o singură excepţie (Rusia), Republica Moldova nu are la post ambasadori în fruntea misiunilor sale diplomatice din statele riverane Mării Negre (Ucraina, România, Bulgaria, Turcia), precum şi din absolut toate din statele riverane Dunării (Ucraina, România (şi Serbia), Bulgaria, Ungaria, Cehia, Austria, Germania). Din această înşiruire atragem atenţia în mod deosebit asupra Cehiei, ţară care are Republica Moldova printre cele 6 priorităţi ale sale de politică externă.

Asia

Misiunea diplomatică a Republicii Moldova în China, cea mai mare ţară şi piaţă de desfacere de pe glob, a treia economie a lumii, stat care manifestă un interes deosebit faţă de Republica Moldova şi este dispus să facă injecţii financiare masive în economia noastră naţională, este de asemenea decapitată, fapt ce nu poate rămâne fără urmări negative în planul strângerii relaţiilor noastre bilaterale.

Organisme şi structuri internaţionale

Suntem descoperiţi, în ceea ce priveşte reprezentarea la nivel de ambasador, în relaţia noastră cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE, Vaticanul, Comisia Dunării, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, oficiile ONU.

Cine conduc totuşi misiunile diplomatice?

Parcurgând fugitiv paginile de internet ale ambasadelor Republicii Moldova, am constatat, acolo unde s-a putut, că, bunăoară, la Berlin misiunea noastră diplomatică este condusă de Aureliu Ciocoi, consilier pentru afaceri politice şi însărcinat cu afaceri ad-interim, urmând în capitalele de acreditare şi alţi însărcinaţi interimari cu afaceri:  Efim Chilari la Bucureşti, Emilian Brenici la Praga, Tatiana Molcean la Stockholm, Igor Moldovan la Tel-Aviv, Alexandru Codreanu la Budapesta. Situaţiile sunt similare şi la misiunile noastre diplomatice de la Londra, Washington, Lisabona, Paris, Kiev, Minsk, Sofia, Baku, Ankara şi Bruxelles.

Ce nume de ambasadori „buni” şi „de carieră” ne mai amintim?

Este adevărat că tot felul de nechemaţi în diplomaţie, oameni fără vocaţie pentru domeniu şi minimă calificare, au fost promovaţi ca ambasadori. Aici îi dăm dreptate viceprim-ministrului Leancă. Nu dorim să scoatem acum în evidenţă cazuri concrete. Vom aminti doar că de-a lungul anilor, presa a vehiculat, cu titlu de reproş în obrazul Centralei, deci în context critic şi negativ, nume de ambasadori ca Nicolae Cernomaz, Dmitri Croitor, Vasile Şova, Iuliana Gorea Costin, Nicolae Dudău, Valerian Cristea, Mihai Camerzan, Lidia Guţu, Gheorghe Rusnac, Iulian Magaleas, Ion Filimon, Boris Gamurari, Andrei Neguţa, Alexei Tulbure (apropo, finul de cununie al ex-premierului Ion Sturza, că tot vorbeam de nepotism), Iacob Timciuc, Victor Ţvircun, Mihai Barbulat şi alţii. Nu cunoaştem care a fost prestaţia dumnealor în serviciul diplomatic al Republicii Moldova, dar majoritatea dintre ei, într-adevăr, nu au strălucit pe firmamentul diplomatic prin eficienţa cu care să fi servit interesul nostru naţional. Se spune că mulţi dintre aceştia au mers la post fără a cunoaşte suficient nici engleza, nici limba ţării de acreditare. Unii dintre aceştia – cazul ambasadorului Şova este notoriu în acest sens – nu cunoşteau nici limba Republicii Moldova, limba română, în care, din respect pentru ţara noastră, li se adresau şefii de state şi miniştrii de externe ai statelor de acreditare.

Orice ambasador trebuie să facă faţă unor sarcini complexe, care presupun o pregătire intelectuală pe potrivă, multă răbdare şi tact, precum şi un şir întreg de abilităţi. Diplomaţia trebuie făcută cu talent. Prima abilitate profesională a oricărui ambasador este cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine. Într-o ţară cu vocaţie pentru stăpânirea limbilor străine, este de mirare să aflăm că ambasadorii noştri nu au, de multe ori nici măcar cunoştinţe sumare de limbi străine, inclusiv de limba ţării de acreditare sau de engleză, consacrată deja ca limbă a diplomaţiei nu doar în Europa, dar şi în întreaga lume.

Criterii „de merit” sau criterii de competenţă?

S-a considerat de multe ori că persoanele promovate în funcţii de ambasador „merită” să le ocupe. „Meritul” a fost criteriul de căpătâi la promovarea unor ambasadori şi asta în detrimentul evident al criteriilor de competenţă, profesionalism şi eficienţă. Numărul 2 în guvern, Iurie Leancă, a declarat anterior pentru presă că noile promovări se vor face pe principii „meritocratice”, nu „bizantine, opace şi netransparente” ca „până acum”. Evaluarea „meritelor” îi incumbă acum unei Comisii special create de către Centrală, comisie a cărei componenţă scapă opiniei publice. Riscurile pe care le comportă o asemenea abordare sunt cele ale lunecării spre revanşă politică şi căderii în practicile invariabile ale celor trei regimuri de până acum, regimuri de care nici vicepremierul Leancă şi nici alţi potentaţi de astăzi nu au fost străini. În această situaţie pare tot mai verosimilă ipoteza că o clientelă politică va fi substituită cu alta.

SIS şi diplomaţia moldoveană

Nu trebuie să punem la îndoială faptul că există şi securişti-ambasadori sau ambasadori-securişti. Nu poate spune însă nimeni cu exactitate câţi sunt aceştia anume. Asta şi pentru faptul că mulţi dintre ei sunt ofiţeri sub acoperire. Unii, totuşi, sunt la vedere. A se vedea doar cazul fostului director SIS Ion Ursu, acum ambasador la Atena. A se vedea şi cazul fostului ministru al Securităţii Valeriu Pasat, o vreme ambasador la Moscova. Nici familiile altor şefi ai serviciului secret din Republica Moldova nu sunt străine de serviciul diplomatic, dar să lăsăm asta pentru altădată. Apartenenţa diplomaţilor moldoveni la serviciile de spionaj e mai greu demonstrabilă. Ceea ce trebuie să reţinem, e că prezenţa securiştilor de la noi în interiorul corpului diplomatic este cu mult mai concentrată decât ne-am putea imagina la prima vedere. Nu doar la palierul de sus, al ambasadorilor, da şi la etajele mai de jos ale diplomaţiei moldovene mişună o armată întreagă de „băieţi cu ochi albaştri”. Republica Moldova nu are un serviciu de informaţii externe, iar funcţia spionajului şi contraspionajului în afara ţării îi revine aceluiaşi Serviciu de Informaţii şi Securitate, condus de către falnicul kaghebist sovietic şi pensionar reactivat Gheorghe Mihai.

Cine vor fi noii ambasadori?

Este legitim să ne preocupăm şi să ne întrebăm ce politică de personal va promova de acum încolo Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene? Cine vor fi numiţi de preşedintele interimar Ghimpu, la propunerea guvernului Filat şi a ministrului său de externe Leancă, în posturile vacante de ambasadori ai Republicii Moldova? Vom asista la o primenire adevărată, la o „lustrare” a domeniului, sau practicile vechi vor fi reluate în formulă reînnoită? Va fi înlocuită clientela politică a fostelor regimuri cu clientela AIE? Judecând după faptul că nu sunt vizaţi pentru rechemare doi dintre dinozaurii regimului sovietic, actualii ambasadori Ion Ursu şi Gheorghe Rusnac, avem motive să ne îndoim, ceea ce ridică înaintea noastră, în mod firesc, semne drastice de întrebare asupra adevăratelor intenţii ale viceprim-ministrului Leancă, el însuşi cadru bine conectat cercurilor de afaceri şi pregătit pentru cariera din domeniul actual de activitate încă de pe timpurile ocupaţiei sovietice, când deprindea cu sârg sonorităţile şi ritmurile limbii maghiare la Budapesta, iar nişte cadre ale KGB-ului ca Gheorghe Mihai şi Ion Ursu erau, evident, cu mult mai tinere.

Algoritmul ca piedică în promovarea ambasadorilor

Acum, dacă stăm şi ne gândim ce bătaie de cap are actuala guvernare tetracefală la împărţirea ciolanului la nivel de funcţii ministeriale, posturi în serviciile descentralizate din teritoriu, la banii bugetari pentru primăriile conduse de oameni cu afilieri politice diferite, dacă e să mai punem la socoteală că unul din  liderii notorii ai AIE, Veaceslav Untilă s-a rupt cu scandal de Urechean şi ar putea pretinde la felia lui în interiorul alianţei, nu e greu să deducem că atingerea unui consens în desemnarea corpului de ambasadori reprezintă un exerciţiu dificil. Iar dacă mai punem la socoteală şi faptul că războaiele interne din sânul „alianţei de nezdruncinat” ies deja cu zgomot ia  iveală, iar alegerile parlamentare anticipate par a fi iminente, riscul de a rămâne fără ambasadori în cele mai multe capitale de o importanţă deosebită pentru interesele vitale ale statului nostru este unul major. Unde mai pui că o ţară decapitalizată cum este Republica Moldova are nevoie de ambasadori eficienţi în mod special în promovarea imaginii ţării şi convingerea investitorilor străini să-şi plaseze banii şi afacerile anume la noi. Asta şi pentru că doar cu resursele interne şi cu exerciţiile retorice ale unor demnitari spilcuiţi, daţi cu pudră pe obraji  şi gel pe cap, dar şi unşi cu toate alifiile, criza economică şi efectele ei sociale dezastruoase nu pot fi depăşite.

P. S. : Acest material nu este decât o scurtă aruncare de privire asupra tărâmului diplomatic moldovean, nu o radiografie a tuturor sechelelor sistemului. Anatomia şi luarea lor sub microscop trebuie făcută aparte, dacă ne preocupă la modul serios sănătatea şi randamentul acestui organism.

Vlad CUBREACOV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s