7 aprilie 2009, integrarea europeană a RM (cu sau fără NATO), relaţiile cu România şi, bineînţeles, cele cu Rusia. Răspunsuri la un set de întrebări adresate de o studentă de la Bucureşti

Acest interviu face parte dintr-un proiect de cercetare din cadrul SNSPA, asupra evoluţiei social-politice şi a impactului noilor mijloace de comunicare online după evenimentele din aprilie 2009 de la Chişinău. Întrebările au fost formulate de studenta din cadrul SNSPA Corina Ciobanu şi adresate redactorului-şef al ziarului FLUX din Chişinău, Nicolae Federiuc. Răspunsurile vor publicate în spaţiul media românesc.

Corina Ciobanu:În aprilie anul acesta se împlineşte un an de la protestele tinerilor de la Chişinău, cum apreciaţi valoarea acestora sub aspect social şi politic?

Nicolae Federiuc: – Orice fel de proteste care se desfăşoară în mod paşnic şi care nu atentează la libertatea celui care împărtăşeşte o opinie diferită sunt salutabile şi se încadrează perfect în normele şi valorile democraţiei. Însă ceea ce s-a întâmplat la Chişinău la 7 aprilie 2009 a depăşit categoric cadrul legal şi democratic, iar consecinţele au fost nefaste pentru mulţi dintre cei care au ieşit în piaţă să-şi exprime nemulţumirea faţă de situaţia politică la acel moment, dar şi pentru cei care aveau misiunea să asigure ordinea publică şi respectarea legii. Noţiunea de revoluţie care, aparent, are o conotaţie pozitivă, presupune violenţă şi jertfe umane, şi echivalează, dacă e privită din partea opusă, cu sintagma lovitură de stat. Or, varianta schimbării puterii constituţionale prin violenţă nu se încadrează în noţiunile democraţie şi stat de drept, de aceea, consider că ceea ce s-a întâmplat la Chişinău pe 7 aprilie 2009 şi evenimentele care au succedat, sunt, cel puţin, regretabile. În afară de aceasta, violenţele produse în acea perioadă pot reprezenta un precedent care poate fi preluat de cei care astăzi se află în opoziţie politică, ceea ce ar reprezenta o catastrofă pentru situaţia social-politică din ţara noastră. Exemplul Kârgâstanului este elocvent în acest sens. De aceea, consider că astfel de manifestări extremiste nu trebuie încurajate, mai mult decât atât, trebuie condamnate vehement de mass-media şi societatea civilă, astfel încât populaţia să înţeleagă că astfel de metode în a-ţi exprima nemulţumirea nu sunt nici democratice, nici europene. Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, aş menţiona că nu putem vorbi de vreun fel de valori promovate pe 7 aprilie, atât timp suma lor, în cazul de faţă, este egală cu violenţă, vandalism şi jertfe omeneşti.

Continuă să citești „7 aprilie 2009, integrarea europeană a RM (cu sau fără NATO), relaţiile cu România şi, bineînţeles, cele cu Rusia. Răspunsuri la un set de întrebări adresate de o studentă de la Bucureşti”