De o bună bucată de timp, subiectul alegerii preşedintelui Republicii Moldova se află în topul preocupărilor moldovenilor. Politicienii, economiştii, jurnaliştii, analiştii politici, primarii, învăţătorii de la şcolile de toate nivelele, şoferii de curse lungi şi scurte, vânzătoarele, începând cu cele din hipermarket-uri şi terminând cu cele din buticurile prăpădite de prin cătune uitate, gunoierii, boschetarii, până şi copiii, la săniuş, discută despre alegerea/nealegerea preşedintelui ţării. Această psihoză colectivă atinge deja cote alarmante. Ajunşi la limita răbdării, sufocaţi de sărăcie şi mizerie, supuşi unui atac psihologic continuu de către politicieni şi analişti prin intermediul posturilor de televiziune, moldovenii au ajuns să creadă că singura şansă de a scăpa de această situaţie deprimantă este strict dependentă de alegerea şefului statului.