Nu vă spuneam eu, încă mult timp în urmă, să nu vă bucurați degeaba, pentru că aeroportul nu a fost și nu va fi al nostru? Și că așa-numita readucere a acestui „obiectiv strategic” în gestiunea statului și al poporului independent și suveran e o altă găinărie ordinară a șmecherilor pricepuți în ale schemelor?
Iată că avem și confirmarea – aeroportul era deja „concesionat” a doua oară, când încă oficial se afla în stăpânirea lui Șor. Scrisoarea publicată azi de Luchianiuc nu lasă nicio umbră de îndoială că guvernarea „oamenilor buni” nici nu a avut de gând să transmită acest bun poporului, așa cum țipau în gura mare aplaudacii de profesie. O fraiereală de doi bani, pe care orice procuror o rezolvă într-o zi, dacă vrea.
Am să atrag atenția la un lucru, chiar cu riscul de a părea banal: când beneficiarul unei lictații este cunoscut dinainte, acea licitație se numește „trucată”. Iar când licitația este trucată, cineva trebuie să facă pușcărie. În primul rând cei care dau cu subsemnatul pe documente.
Iată cea mai pertinentă explicație la dilema „de ce oare cei din administrația aeroportului își dau demisia unul după altul?!” De aia! Pentru că nu prea au chef să facă pușcărie, din cauza unor șmecherași care vor să facă bani cu lopata, dar o fac din topor. Cine-i enigmaticul sforar n-avem de unde ști, nici prin gând nu ne trece, dar dacă vreun procuror ar vrea să deschidă un nou dosar „pe fapt”, cred că îl găsește repejor.
Așadar, aeroportul iaca este, iaca nu-i și puteți aplauda cât vreți. Culmea e că l-au lăsat să degradeze între timp și abia după aceea l-au scos iarăși la mezat. Să o fi făcut intenționat, ca să-i scadă deliberat din valoare? Refuz să cred!
Om fi noi „șarlatani”, cei care observăm ceea ce se vede de la o poștă, dar cred că Andrei ne întrece totuși…
P.S.
Zilele trecute, avocatul lui Leancă a cerut ca la procesul său, în care este cercetat pentru concesionarea aeroportului (prima dată), să fie audiați și foștii său colegi din Guvern, care au ridicat mânuța în favoarea înstrăinării. Se referea, clar lucru, în special, la Maia Sandu și la Dorin Recean, care și atunci, la fel ca și azi, dar în proporție mai mică, erau cu pâinea și cuțitul.
Mamă dragă ce tămbălău s-a ridicat! Maia Sandu n-a votat!, a strigat unul din Președinție, atât de tare, încât ecoul s-a răspândit în toată „presa independentă”.
Sincer să vă zic, am încercat toată ziua să găsesc acel video, „care poate fi găsit de oricine dorește”, în care Maia Sandu „se abține”, dar nu l-am găsit. Poate ne ajută Băluțel! L-am găsit doar pe cel în care se vede cum votează. Trucat cică, dar nimeni nu ne arată originalul.
Nicolae Federiuc 
Lasă un comentariu