Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, darămite oamenilor simpli. Guvernul a amenajat în centrul Capitalei cel mai impresionant târg de Crăciun pe care l-a avut Moldova vreodată. Dacă nu l-ați văzut încă, mergeți de-l vedeți. O să vă placă, deoarece, cu adevărat, ai ce vedea acolo. După atâția ani de așteptare, a apărut și în Chișinău ceva în măsură să ne bucure privirea și să ne încânte copiii.

Mii de oameni, de toate vârstele și, cu siguranță, cu diferite viziuni politice au venit vineri să admire orășelul de poveste de lângă Palatului Național. Și nu cred că există cineva care nu a recunoscut, cel puțin în sinea lui, că, în sfârșit, s-a făcut și la noi ceva cu gust. Modern, curat, sclipitor, de calitate.

Mă aștept să apară în curând vocile sceptice și critice, care vor încerca din răsputeri să demonstreze că nu avem de ce să fim mulțumiți, că cineva încearcă, în acest fel, să omoare vigilența oamenilor, că ceea ce s-a făcut are profunde conotații electorale ș.a.m.d. Bineînțeles că nu putem exclude aici factorul politic, așa cum este evident că partidul de la guvernare vrea să obțină dividende în perspectiva viitoarelor alegeri. Dar știți ceva? Puțin îmi pasă. Dacă oponenții politici vor începe în acest fel să se bată între ei, adică organizând lucruri frumoase și plăcute oamenilor, cred că merită încurajați. Cel puțin câștigăm și noi ceva din asta.

Avem noi, din păcate, o caracteristică specifică, deloc onorabilă. Să moară capra vecinului, iată deviza noastră, a moldovenilor. Preferăm să ne bălăcim în noroi decât să punem umărul la lucrurile bune, pe care le fac alții. Ne place să stăm în coștereața noastră și să așteptăm pomeni și, în același timp, să-i criticăm pe cei care încearcă să facă ceva. Și ne bucurăm teribil dacă eșuează. Iar după aceea, începem să ne tânguim și să arătăm cu degetul. La alții, bineînțeles. Dar toate acestea-s până la un punct.

Când Ilan Șor a început să modernizeze Orheiul, reușind să facă într-un an cât nu s-a făcut într-un sfert de secol, au apărut foarte mulți deștepți care au început să-i înjure și să-i batjocorească pe locuitorii acestui oraș pentru simplul fapt că-și susțin și-și iubesc primarul. Dar cum să nu-l susțină? Cum să nu se bucure că, în sfârșit, au și ei drumuri asfaltate, lumini pe străzi, curățenie în curți și confortul la care mai ieri nici nu puteau visa? O fi poate aici o anumită doză de infantilism egoist, dar nu cred că oamenii trebuie blamați pentru asta. Nu-i corect să-i acuzi că se bucură, atâta timp cât nu poți să le oferi nimic în schimb.

Ce l-a împiedicat pe Chirtoacă să facă și el ceva frumos pentru Chișinău, în zece ani cât a călărit Primăria capitalei? Măcar de sărbători, dacă nu tot timpul. Și nu-mi spuneți, vă rog, că nu a avut banii lui Plahotniuc. Dacă voia, făcea. Dar nu a vrut. Ori nu l-a dus capul. Iar acum el și ortacii săi fac spume la gură că s-a găsit cineva care să demonstreze că se poate. Și suferă din această cauză. De obidă.

Dacă Plahotniuc va continua ceea ce a început acum doi ani, va rămâne la putere. Dacă va reuși să facă puțină ordine în țară, să asigure un minim confort și stabilitate, lumea îl va vota. Și nu pentru că va falsifica alegerile sau va cumpăra alegătorii, așa cum încearcă să ne convingă astăzi opoziția protestatară. Strategia lui e câștigătoare, pentru că este orientată spre oameni, pentru că el mai mult face decât vorbește, în ciuda tuturor. Vreți să vedeți asta, foarte bine, nu vreți să acceptați, treaba voastră. Însă dacă oponenții săi nu vor înțelege că mai întâi trebuie să oferi ceva și apoi să critici, nu vor putea să-l dea jos. Măcar să se dea de-a tumba. Asta e, legea firii, dragii mei. Nuanțele contează, dar nu sunt definitorii, deoarece interesul poartă fesul. În cazul de față interesul înseamnă confort și bunăstare, pe care cineva poate să le asigure, iar cineva nu.

Criticați, protestați, dar fiți corecți și lucizi. E spre binele nostru, al tuturor.

La mulți ani și sărbători fericite!