Eu sunt născut în vremea în care URSS intra într-o nouă eră, dar și în ultima sa fază. Anii 80, când, în sfârșit, omul sovietic a cunoscut efectele „progresului” și a gustat nițel din „bunăstare”. Bunăstare la parametrii respectivi însemna o anumită stabilitate și un minim de existența garantat, care-i permitea omului să simtă o oarecare siguranță și să nu mai muncească pe rupte doar ca să supraviețuiască. 

În sate (pentru că eu vin din sat), asta a însemnat o renunțare în masă la tot felul de îndeletniciri casnice firești până atunci. Adică femeile au încetat, în mare parte, să mai coacă pâine în cuptor (o cumpăram de la magazin). Lumea a renunțat să mai țină vite la gospodărie (a căror îngrijire presupune o muncă grea), doar niște orătănii pentru ouă și carne. Și valoarea pământului a scăzut substanțial, deoarece multe alimente le puteai cumpăra, nu mai era nevoie neaparat să le produci singur. Majoritatea a început să gătească la aragaze, ceea ce a însemnat ca nu mai aveau nevoie de acele cuptorase de vară și nici să strângă resturi vegetale, pentru a face focul, respectiv, mâncare. Casele au început sa devină mai mari și mai bine dotate, a apărut tot felul de tehnică, care a ușurat oarecum munca în gospodărie. Mai mult, lucruri care anterior erau considerate un lux specific „bogaților” (frigidere, televizoare, mașini de spălat s.a.) au devenit o normalitate pentru oamenii obișnuiți, cu venituri medii.

Adică, într-un timp relativ scurt, oamenii au abandonat in corpore îndeletnicirile „medievale” și au trecut la un alt nivel al „evoluției”. 

Și când părea că, gata, „omul vechi” a devenit istorie și că nimic nu-l poate întoarce înapoi, Uniunea Sovietică s-a prăbușit și au început vremuri foarte grele. Vremuri în care, efectiv, părinții nu mai aveau cu ce-și hrăni copiii. 

Și știți ce a urmat? Într-un timp foarte scurt, în gospodarii au reapărut vitele, cuptoarele și toate uneltele și îndeletnicirile„medievale”, care fuseseră abandonate și uitate. Oamenii s-au reorganizat rapid și s-au adaptat regresului într-un ritm uluitor. Pentru că instinctul de autoconservare te transformă și te modelează cum nici nu te aștepți. Și te poate impinge la lucruri și acțiuni total ieșite din comun. 

… Spun aceste lucruri pentru că, astăzi, avem o gașcă de tipi autosuficienti, super bogați, care stăpânesc informația, iar asta îi face să se creadă stăpânii Pământului. Ei cred că omenirea se află la cheremul lor și că o pot îngenunchea într-o secundă, printr-un simplu click. Ei sunt convinși că mega rețeaua lor informațională și de calcul a supus mințile și a transformat oamenii în sclavi. În sclavii lor. Și că inteligența artificială le va pune capacul definitiv.

Acum se joacă, se distrează. Inventează sperietori, generează crize artificiale și testează capacitatea de rezistență a oamenilor. Crezând că, în acest fel, îi transformă treptat în subiecți separați și vulnerabili, incapabili să opună rezistență.

Doar că exista un detaliu care, în mod evident, le scapă. Crizele artificiale, inventate, nu sunt totuna cu cele naturale, reale, firești. Ele nu trezesc instinctele, pentru că instinctele nu se subordonează rațiunii. Iar ei se joacă exclusiv cu rațiunea și emoțiile.

Cert este că acest experiment social va genera, inevitabil, o criză reală. Globală. Și atunci vor urma surprizele. Exact ca pe timpul micii ere glaciare din Evul Mediu timpuriu, care a aruncat civilizația umană cu o mie de ani înapoi. Să vedeți cât de rapid se reorganizează omenirea și cum își va redescoperi capacitățile de supraviețuire în condiții vitrege!

Nu, nu va fi ca în filme, în care există o lume super avansată și alta formată din troglodiți care trăiesc în ghetouri subterane. Astea sunt doar filme. Născute din imaginația lor de diletanți autosuficienti. În realitate, omenirea o va lua de la capăt cu o înverșunare pe care calculele lor nu o calculează. Am văzut cu ochii mei. Ceea ce s-a întâmplat în Est se va întâmpla și în Vest, chiar dacă, aparent, oamenii din Occident și-au atrofiat simțurile primare de autonservare.

Nu, 80 de ani de pace si bunăstare nu-i suficient ca să distrugă instinctele. Mai ales că de ei s-au bucurat foarte puțini locuitori ai Pământului. Doar cei din Occidentul din care provin acești pseudo-stăpâni ai minților umane.

Așa că nu va grăbiți sa prognozați Apocalipsa…

***

Deținătorul și promotorul Adevărului este, mai devreme sau mai târziu, supus prigoanei. Așa a fost în toate timpurile, dar mai ales de la Hristos încoace. 

Un om care a avut revelația Adevărului nu va deveni niciodată prigonitor. Pentru că asta contravine Adevărului în sine. 

Hula este sora mai mică a Prigoanei și nu va fi niciodată un atribut al celui ce deține sau simte Adevărul. Prin urmare, cel ce hulește și prigonește este întotdeauna de partea Răului. Întotdeauna. Pentru că Adevărul înseamnă Dragoste, Jertfă, Iertare, Înțelepciune (care este sinonimă cu Blândețea) și, cel mai important, Smerenie. 

Da, uneori, Adevărul este aspru și tăios, dar El nu poate deveni călău. 

Atenție de partea cui sunteți!