Inevitabilul s-a produs. Fostul democrat Vladimir Andronachi a fost eliberat din detenție și plasat în arest la domiciliu. Urmează, conform logicii, raportată la experiențele anterioare, eliberarea lui sub control judiciar, iar într-un final – achitarea.

O știre importantă, de altfel, ținând cont că numele lui Andronachi este unul extrem de sonor în spațiul nostru public, iar reținerea sa a provocat, dacă vă mai amintiți, o avalanșă de reacții și urale, mai ales în anturajul puterii.

„O zi care începe cât se poate de bine […]. Unul câte unul, toți fugarii față de care există bănuieli că au săvârșit acte ilegale, urmează a fi pedepsiți așa cum prevede legea”, jubila atunci fostul ministru al Justiției, Sergiu Litvinenco.

„Oamenii așteaptă de mult timp reforma justiției […]. Acum începem să observăm rezultate, începe să se facă dreptate. Sunt sigur că toți cei acuzați și fugiți din țară se vor întoarce acasă și vor răspunde în fața legii”, spunea cu patos un alt exponent de vază al puterii, deputatul PAS, Dorian Istratii.

Reacții de acest gen au fost multe atunci, dar n-am timp și nici răbdare să le caut pe toate. Cert este că reținerea și arestarea lui Andronachi, ca și a multor altor „inculpați” de actuala putere, ne-au fost prezentate, de fiecare dată, ca un merit exclusiv al guvernării PAS. Și lumea i-a crezut, mulți chiar i-au aplaudat în picioare.

Și prea puțini au fost cei care au meditat asupra faptului că, în mod normal, guvernarea nu are dreptul să opereze rețineri și nici arestări, cu atât mai mult să condamne oamenii la pușcărie. Că acest lucru vine în contradicție flagrantă cu principiile statului de drept, care califică drept inadmisibilă imixtiunea puterii politice în actul justiției.

Acum evenimentul e trecut cumva sub tăcere. Puțini sunt cei care au manifestat interes, de parcă cineva ar încerca să mușamalizeze cazul și să îndrepte atenția opiniei publice în alte direcții. Nici Maia Sandu, nici fruntașii PAS nu-și asumă decizia, de această dată. Dimpotrivă, ne vor spune iarăși că sistemul e corupt și că se opune reformelor, așa cum ne spun de fiecare dată, când avem de-a face cu situații similare.

Iar cei care sesizează această gravă contradicție în termeni sunt iarăși extrem de puțini.

Scriu aceste rânduri nu ca să-l inculp sau să-i dau dreptate lui Andronachi. Și nici să condamn sau să salut decizia instanței de a-l elibera din închisoare. N-am dreptul să fac asta, deoarece n-am de unde să știu dacă-i vinovat sau nu. Vinovăția persoanei trebuie demonstrată prin probe și doar de către instanțele calificate. Nu de către „poporul suveran” sau, cu atât mai mult, de către politicienii care luptă, inclusiv prin astfel de metode, cu oponenții lor.

În mediile informale judecătorii noștri recunosc că, atunci când ajung în situația să emită sentințe, se confruntă cu o mare dilemă: să facă așa cum vrea poporul sau așa cum spune legea. Și că, de multe ori, aleg prima variantă, spălându-se astfel pe mâini, exact cum a făcut Pilat din Pont, în urmă cu două mii de ani. Or, lumea, mulțimile, după cum bine știm, reprezintă o masă lipsită de substanță, care poate fi extrem de ușor manevrată de „cărturarii și fariseii”, al căror interes vine deseori în contradicție flagrantă cu noțiunea de dreptate.

Justiția nu se face prin vot popular și nu se poate baza pe percepții. Pentru că percepțiile sunt ceva foarte subiectiv și pot fi extrem de ușor influențate. Ceea ce fac, de altfel, cei care se află astăzi la putere. Anume ei, prin atitudinea lor, ne aruncă înapoi în evul mediu, chit că se prezintă drept promotori ai civilizației și progresului.

Iată de ce, ei, în primul rând, ar fi bine să înțeleagă că justiția lor televizată încalcă flagrant nu doar drepturile fundamentale ale omului, dar atentează grav asupra mentalului colectiv și deformează periculos percepția publică asupra actului de justiție în sine. Dacă nu-și schimbă atitudinea și nu vor înceta să emită sentințe de condamnare, peste capul celor calificați să facă asta, vor atrage oprobriul public și asupra lor, cum se întâmplă deja, nu doar al oponenților de moment. Și că va veni o zi în care ei înșiși vor fi sfâșiați public exact în același mod.

Ai motive să te lauzi atunci când reușești să educi masele, nu când le îndobitocești. Pentru că, volens-nolens, te transformi și tu în dobitoc, într-un final, și sfârșești, respectiv, la abator. Iată asupra cărei reforme ar trebui să vă concentrați atenția, iubiții și dragii noștri guvernanți!

ZIUA.md