Nicolae Federiuc

În 2019, Maia Sandu s-a întâlnit cu Kozak, trimisul lui Putin, la Chișinău, iar după aceea, a făcut alianță cu socialiștii lui Putin, fiind aleasă prim-ministru în acel guvern de coaliție „ruso-european”.

În 2023, când am avut alegeri locale generale, după o campanie electorală extrem de „antirusească”, când amenința lumea că nu va primi finanțare europeană, dacă nu va vota „europenește”, a făcut coaliții cu socialiștii lui Putin în 17 raioane, adică în mai mult de jumătate, în detrimentul celorlalte forțe zis proeuropene, care au fost trimise în opoziție.

În 14 raioane, aceste coaliții sunt, în continuare, funcționale, deși, la nivel declarativ, Maia Sandu și PAS-ul ei luptă de nu mai pot cu Putin și Kremlinul. Chiar a fost întrebat recent Grosu al lor cum împacă capra cu varza în cele 14 raioane, la care ăsta a zis că geopolitica se face numai sus, la centru, și că la nivel local e doar politică și gospodăreală.

Zilele acestea, toată armata lor a primit ordin pe unitate să „apere” Ucraina de „agresiunea rusească” și, mai nou și de „agresiunea lui Trump”, iar Maia Sandu și Grosu și toată gloata lor de influenceri erau cât pe ce să se înece cu Putin și Kremlinu-n gură.

Azi însă, când se fac 33 de ani de la războiul nostru, de la Nistru, din 1992, când am fost atacați de ruși exact cum au fost atacați și ucrainenii, în exact același mod și cu exact aceleași consecințe, același Grosu s-a dus să se „roage” în biserica centrală a Patriarhiei Ruse (deși ar fi putut lejer să aleagă o biserică românească, că avem destule), alături de Mitropolitul Vladimir (alias colonelul Kantarean), cel care pleacă o dată la două-trei săptămâni la Moscova să se întâlnească cu șeful său, patriarhul rus Kiril, „duhovnicul” lui Putin-agresorul.

Și a ieșit al nostru „antirus”, „proeuropean” și deja și „antiamerican” Grosu în amvon, alături de mitropolitul-colonel Kantarean, să țină un spici de jale despre bieții noștri băieți care au murit la Nistru, fără să pomenească niciun cuvințel, fără să facă nici cea mai vagă aluzie la faptul că acei bieți băieți au murit de gloanțele rusești și că acel război a fost unul de agresiune pornit de același Kremlin, sub același pretext ca și războiul din Ucraina. Niciun cuvânt, nicio aluzie!

Acum să vă destănui un secret. Dacă mâine Ursula se apucă să negocieze cu Putin, dacă mâine Ursula spune că vrea să oprească războiul acolo unde-i el acum și că „Europa” vrea mineralele ucrainene în schimbul „garanțiilor de securitate”, toată gloata lor va striga: Bravo! Să fie Pace! Cu Putin trebuie de vorbit!

Și nu veți mai auzi niciun cuvânt despre „criminali” și „agresori”. Și va merge Nantoi, încă o dată, cu garoafe la Mormântul Eroului Necunoscut din Piața Roșie, cum a făcut în 2019, și ne va spune că eroii sunt eroi și trebuie cinstiți, exact cum ne-a spus în 2019.

Dar știți de ce se întâmplă asta? Pentru că ei au fost mereu foarte „flexibili”. Eu n-au nici convingeri, nici valori. Ei n-au nicio problemă să se contrazică și nici să mintă în față. „Religia” lor e clădită pe minciună. Nu-i niciun paradox aici.

Paradoxul e că avem o grămadă de zombați, oameni „cu carte” și fără, care se lasă frecați de bună voie, fără să ceară nimic în schimb. Îi apără și-i justifică, în timp ce sunt frecați! Iată asta-i da, problemă. Care ne costă! Scump!