În noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma unui tragic accident rutier, a plecat la Domnul marele poet basarabean, Grigore Vieru. Dumnezeu l-a luat dintre noi cu puţin înainte ca poetul să împlinească 74 de ani.

Grigore Vieru este, probabil, cel mai cunoscut condeier în rândul românilor de pretutindeni, în special, de cei care sunt sau au fost copii în perioada zbuciumatei sale vieţi, graţie sutelor de poezii care le-au fost dedicate şi care le-au pus prima piatră de temelie pe treptele cunoaşterii.

Strălucirea sa se datorează însă vibrantelor sale poezii patriotice, multe dintre care au fost cântate de cei doi mari martiri ai neamului românesc, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, în perioada în care sute de mii de români basarabeni îşi recuperau, în genunchi şi cu icoanele în mâini, Libertatea.

A dus o viaţă plină de emoţii, a fost adorat şi, uneori, blamat.

Grigore Vieru va rămâne, cu siguranţă, în topul celor mai mari poeţi ai timpului, iar poezia sa va dăinui multă vreme în sufletele românilor.

Poate, uneori, noi am fost cei care nu l-am înţeles şi, poate că, el nu ne-a înţeles întotdeauna pe noi. Cu toate acestea, îi vom purta mereu în inimă respect şi închinăciune. Iartă-ne, maestre, dacă ţi-am greşit.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace.