În ultimii doi ani şi jumătate, Republica Moldova a beneficiat de o sumă record de credite şi granturi din partea finanţatorilor şi donatorilor externi. Odată cu venirea AIE la guvernare, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, BERD, guvernele multor ţări din interiorul şi din afara UE s-au angajat, la modul direct sau indirect, să susţină Republica Moldova în implementarea unui şir întreg de reforme menite să contribuie la dezvoltarea economică a ţării noastre.

Iniţial, această deschidere fără precedent din partea partenerilor externi a generat reacţii extrem de optimiste din partea experţilor în economie şi finanţe, care aşteptau, într-un viitor previzibil, o dezvoltare în lanţ a unor domenii vitale pentru economia naţională. Desigur, faptul că autorităţile Republicii Moldova au acceptat să mărească semnificativ, într-un timp relativ scurt, datoria externă a statului a stârnit şi anumite suspiciuni şi temeri. Însă, cu toate acestea, majoritatea a fost de acord că fără nişte investiţii considerabile, fie şi cu bani împrumutaţi, şansele de restartare a economiei naţionale sunt infime, mai ales în contextul crizei financiare globale care a avut repercusiuni directe asupra partenerilor economici regionali ai Republicii Moldova.

Faptul că actuala guvernare, odată cu venirea la putere, a avut parte de o asemenea atenţie din partea unor instituţii internaţionale extrem de importante a stârnit până şi invidia exponenţilor fostelor guvernări, care au recunoscut că ei nu au avut parte de asemenea condiţii de guvernare. De exemplu, iată ce spunea, cu ceva timp în urmă, Zinaida Greceanâi, fost prim-ministru şi ministru de Finanţe pe timpul guvernării comuniste: „Eu vreau să vă spun că o aşa deschidere cum a avut-o actuala guvernare din partea partenerilor externi noi n-am avut-o pe perioada celor 8 ani cât am fost la guvernare. Vă spun acest în calitatea mea de fost membru al Guvernului timp de opt ani”.

Iată însă că, după mai bine de doi ani şi jumătate, tot mai mulţi economişti constată că ţara noastră nu a evoluat, la modul practic, pe calea dezvoltării economice, iar micile succese care s-au înregistrat pe alocuri sunt total lipsite de importanţă şi nu reprezintă etape ale unui program complex de relansare economică şi nici nu vor contribui, pe termen lung şi mediu, la o dezvoltare durabilă a economiei naţionale. Mai mult decât atât, experţii îşi exprimă temerea că, foarte curând, Republica Moldova se va confrunta cu mari dificultăţi financiare, odată cu expirarea termenelor de graţie, acceptate de finanţatori la acordarea împrumuturilor, când ţara noastră va fi obligată să înceapă restituirea, cu comisioanele de rigoare, a acestor datorii.

Cele mai importante împrumuturi luate de AIE, în cifre absolute

Recent, în cadrul unei mese rotunde, organizate la iniţiativa Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei, doctorul în economie Gheorghe Botnaru, profesor la Catedra de Economie a Universităţii de Stat din Moldova, a prezentat o radiografie a fondurilor externe, obţinute de Republica Moldova din 2009 până în prezent. Precizăm că este vorba doar de fondurile sub formă de credite în sume considerabile, care au fost făcute publice.

Iată cum arată aceste date:

* Fondul Monetar Internaţional (FMI) a acordat Republicii Moldova un împrumut în sumă de 574 de milioane de dolari. Condiţiile impuse de FMI la acordarea acestui credit a fost ca, în perioada următoare, Guvernul moldovean să majoreze TVA la zahăr de la 8 la 20% şi să anuleze decizia de rambursare a TVA pentru producători agricoli;

* Programul Uniunii Europene pentru Moldova – credite în valoare de 274 de milioane de euro

* Guvernul Statelor Unite ale Americii, prin intermediul Acordului COMPACT – împrumut în sumă de 260 de milioane de dolari. Aceşti bani urmau să fie investiţi, în cea mai mare parte, pentru dezvoltarea infrastructurii şi reconstrucţia drumurilor;

* Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare (BERD) – 145 de milioane de euro. Această sumă a fost distribuită după cum urmează:

– 50 de milioane de euro pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol (potrivit economistului Gheorghe Botnaru, aceşti bani nu au ajuns la destinaţie, majoritatea directorilor fabricilor de vinificaţie declarând că nu au beneficiat de nici un ajutor);
– 75 de milioane de euro pentru reparaţia şi reconstrucţia drumurilor;
– 20 milioane de euro pentru modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare;

* Banca Europeană pentru Investiţii – 10 milioane de euro pentru reabilitarea şi extinderea sistemului sanitar şi asigurarea cu apă potabilă;

* Banca Mondială – 115 milioane de dolari, sumă distribuită după cum urmează:
– 80 de milioane de dolari pentru investiţii sociale şi sănătate;
– 5 milioane de dolari pentru dotarea tehnică a liceelor din mediul rural (ar fi de menţionat, în acest context, că guvernarea AIE a dispus ca, până în 2013, să fie lichidate 378 de şcoli , la care se mai adaugă 1 044 de clase din alte şcoli, majoritatea din mediul rural. În acelaşi timp, investiţiile efectuate la instituţiile care urmează a fi păstrate sunt total nesemnificative);
– 20 de milioane de dolari pentru implementarea proiectelor sociale (fără a fi stipulat, în mod clar, în ce constau aceste proiecte);
– 10 milioane de euro – destinaţie necunoscută;

* Guvernul Danemarcei – 4,5 milioane de euro pentru dezvoltarea sectorului privat (nu există nici o urmă a acestor bani)

NOTĂ: Rambursarea acestor credite care deja au fost primite, în special cele din partea BERD, urmează a fi returnate într-o perioadă de 15 ani, cu o perioadă de graţie de 3 ani.

Un mare semn de întrebare: de ce Ministerul Finanţelor prezintă date diferite de cele ale Cancelariei de stat?

În cadrul aceleaşi mese rotunde, expertul economic independent Valeriu Cuciuc a atras atenţia asupra faptului că principalele instituţii guvernamentale responsabile de gestionarea acestor fonduri, respectiv Cancelaria de stat, condusă de Victor Bodiu, şi Ministerul Finanţelor, condus de Veaceslav Negruţă, prezintă, pe paginile electronice ale acestor instituţii date diferite cu privire la aceste împrumuturi (menţionăm că atât Cancelaria de stat, cât şi Ministerul Finanţelor i-au revenit, în urma partajării de către AIE a principalelor instituţii de stat, Partidului Liberal Democrat, condus de premierul Filat).

Astfel, potrivit datelor prezentate de Ministerul Finanţelor, dacă în 2008 datoria externă a Republicii Moldova era de circa 585 de milioane de dolari, în 2012, aceasta a crescut până la 1 miliard 200 de milioane de dolari.
În acelaşi timp, pe pagina Cancelariei de stat se menţionează că doar în perioada 2009-2012, în Republica Moldova au fost atrase 1 miliard 658 de milioane de euro, plus încă alte 262 de milioane de dolari. Or, dacă transformăm aceşti bani în dolari, obţinem o sumă de peste 2 miliarde de dolari.

Prin urmare, observăm că Ministerul Finanţelor trece sub tăcere aproape un miliard de dolari.

În plus, devine clar de ce sumele acestea de bani sunt direcţionate spre aşa-numitele reforme structurale ale instituţiilor de stat şi nu către dezvoltarea economică nemijlocită. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte monitorizarea, evaluarea cheltuielilor, nu există nici o informaţie completă, transparentă, posibil de a fi analizată.

„Noi am aşteptat ca toate instituţiile guvernamentale care au beneficiat de aceste fonduri să ne prezinte nişte proiecte. În toate ţările europene, când este vorba de un împrumut mare de bani, pentru orice credit contractat este pus pe masă un proiect care explică, de la A la Z, cum vor fi cheltuiţi aceşti bani şi cine este responsabilul. La noi, nu ştiu de ce se practică împărţirea banilor pe liste. Noi nu ne putem lămuri niciodată cu aceste probleme”, a menţionat Valeriu Cuciuc.

Răspuns la întrebarea din titlu şi la alte câteva

Ce se întâmplă cu aceşti bani? De ce nu sunt implementate proiectele care deja au obţinut finanţare? De ce singura preocupare a Guvernului sunt politicile de austeritate, care fac viaţa cetăţenilor insuportabilă? De ce sunt disponibilizaţi mii de oameni din sectorul bugetar, fiind lăsaţi pe drumuri, în imposibilitate de a-şi întreţine familiile? De ce cresc atât de mult preţurile, iar salariile rămân la fel de mici? Dacă tot primim atâtea fonduri din străinătate, de ce este nevoie de creşterea continuă a taxelor, impozitelor şi a preţurilor la serviciile prestate de întreprinderile de stat, unde ajung aceşti bani? De ce nu se dezvoltă businessul mic şi mijlociu? De ce nu se face nici o investiţie în satele noastre, care dispar unul după altul? De ce înotăm în continuare prin noroi, iar drumurile sunt mai proaste decât acum 50 de ani? De ce scade atât de dramatic populaţia ţării? De ce?, De ce?, De ce?…

Răspunsul la aceste întrebări este simplu. El nu necesită cunoştinţe laborioase în domeniile micro şi macroeconomic, nu are nevoie de studii profunde şi de expertize care mai de care. Orice om întreg la minte din ţara asta îl cunoaşte, chiar dacă unii, din laşitate sau interese pecuniare, preferă să nu-l vocifereze, chiar dacă ei au obligaţia să o facă:

Suntem săraci şi plini de datorii pentru că guvernanţii fură aceşti bani. Pentru că toate investiţii se fac doar în propriile lor businessuri, iar singurii beneficiari ai acestor fonduri sunt oligarhii şi clientela lor. Pentru că avem o guvernare mafiotică pe care o doare în cot de interesele poporului. Şi, cel mai important, pentru că poporul acceptă să fie minţit şi batjocorit şi nu li se opune, nu-i pedepseşte pe impostori şi nu doreşte să-şi facă sieşi dreptate.

Iar această toleranţă absurdă a moldovenilor în raport cu hoţii şi tâlharii nu va permite niciodată Republicii Moldova să devină ţara propriilor cetăţeni. Ne condamnăm noi înşine la sărăcie.