”Mioriță laie, laie bucălaie

De trei zile-ncoace

Gura nu-ți mai tace

Ori iarba nu-ți place,

Ori ești bolnăvioară,

Drăguță mioară.”

Această frumoasă baladă, născută din romantismul, sinceritatea naivă și firea jertfelnică a moldoveanului, exprimă exact întregul tablou electoral de azi. Şi nu numai de azi.

Zilele trecute, mi-am asumat riscul să spun deschis ce cred despre potenţii politici de azi şi chiar am avut imprudenţa să menţionez pe cine l-aş prefera, pornind de la această realitate. După cum mă şi aşteptam, de capul meu au început să se spargă multe oale, unele aruncate chiar de amici sau rude de sânge. Mai mult, un prieten mai în vârstă, care a apucat să guste din plin din siropul dulce-amărui al vieții, inclusiv a celei politice, îmi reproșează, cu referire la această postare, că aş manipula grosolan şi că aş încerca să le induc oamenilor ideea falsă precum că alternativă nu există şi că îi împing să aleagă aşa cum le sugerează cei care mă plătesc. Adică între două rele, care ar fi, potrivit lui, partenere între ele. În concluzie, susţine că avem nevoie de un lider puternic și patriot, iubit de popor, care să elibereze plaiul nostru mioritic de cei care l-au capturat și îl controlează din blindate.

Frumos, chiar romantic, aș spune. Doar că ideea în cauză m-a făcut să-mi amintesc de un banc: „Un ins îi zice altuia: – Of, așa m-a pălit un dor de Paris. Vreau să-l văd iar. – Da’ ce, tu ai mai fost la Paris? – Nu, dar am mai vrut o dată.”

Uneori, între a vrea și a putea este distanță uriașă. Sigur, un om cu simț civic dezvoltat își va pune întotdeauna scopuri mărețe, dar asta nu trebuie să-l împiedice să rămână cu picioarele pe pământ. Sunt lucruri pe care le poți face acum și altele care, deocamdată, sunt irealizabile. Dacă nu poți descifra realitățile, rămâi prizonierul propriilor iluzii și decepții.

În prezent, chiar sub nasul nostru, se duce un război pe viață și pe moarte. Cine nu-l observă sau crede că nu-l vizează nu are cum să exprime exact ce e mai bine pentru țară, deoarece trăiește într-o realitate abstractă. Şi apropo, dacă cineva nu ştie, la război se poartă vestă antiglonț și cască, dacă nu vrei să-ți zboare creierii. Cine își imaginează că blindajul lui Plahotniuc are menirea de a-l apăra de popor are o părere prea bună despre acest popor.

Plahotniuc a prins în laț mai multe fiare periculoase şi rapace, care își rod acum labele cu dinții ca să se elibereze. Credeți-mă, specimenele respective  îl urăsc infinit mai mult decât îl urâți voi și dacă scapă, e vai de capul nostru, al tuturor. Este naiv şi hazardat să credem că acest război nu este şi al nostru, iar să ne poziţionăm de partea fiarelor încolţite, doar pentru că nu ne place de Plahotniuc şi visăm la Făt-Frumos pe cal alb, mi se pare inepţie totală. Părerorologii aplaudaci, care fac revoluţie pe facebook, ne aruncă, fără să-şi dea seama, în gura balaurului, pentru că bestia scăpată din cuşcă nu se va mulţumi doar cu înlăturarea lui Plahotniuc din viaţa publică. Sunt multe conturi de reglat, averi de recuperat şi multe jertfe trebuie să cadă sub sabia răzbunării. Asta înseamnă zdruncinarea din temelii a ordinii fragile din această ţară de trei parale, pentru că este vizat întreg sistemul şi tare mă tem că vidul format va fi umplut cu indivizi care nu corespund nici pe departe criteriilor creionate de vechiul meu camarad.

Sigur, admit că poate exagerez. Că poate „deţinutul politic” Vladimir Filat, în cele peste 540 de zile de când stă izolat de grijile cotidiene, a găsit formula ideală de calculare a pensiilor şi ne va ferici bătrânii; că raiderul Platon, şi el „deţinut politic”, este dispus să contribuie nemijlocit la reformarea sistemului financiar-bancar, ca să nu mai avem parte de surprize neplăcute în viitor; că hoţul în lege Caramalac-Bulgaru, încolțit de copoii lui Plahotniuc, va pune umărul la dezvoltarea sportului moldovenesc, împreună cu prietenul său Makena, închis şi el ”pe nedrept”; că gangsterul de la Făleşti, Renato Usatîi, nevoit acum să se ascundă la Moscova de ”labele păroase” ale justiției moldovenești, va profita de eliberarea ţării din captivitate şi va merge să astupe gropile din Bălţi; că verii Ţopa, naşii politici ai Maiei Sandu, care se află în prezent în exil, la Frankfurt, vor sacrifica până şi ultimul bănuţ pe altarul democraţiei şi libertăţii de expresie; că mafioţii cu epoleţi şi accent moscovit, care au rămas cu miliardele blocate în conturi, vor conştientiza cât de importante sunt relaţiile moldo-ruse şi vor deveni un fel de parteneri externi, gata să finanţeze proiectele noastre de dezvoltare.

Nu e de râs, prieteni. Mielul nu poate păzi fiara rănită din laț, care se zbate să scape. Pentru asta este nevoie de un lup cu experienţă şi nervi de oţel, care mușcă până la os și luptă până la moarte. Avem altul mai potrivit la acest capitol decât Plahotniuc? Dacă da, cine este el, Igor Dodon, Maia Sandu, Andrei Năstase, Mihai Ghimpu, Iurie Leancă şi cine se mai bate acolo pentru voturile noastre? Nu ştiu ce se vede din diasporă, dar din locul în care mă aflu, cam cât vezi cu ochii, sunt doar mioare plângăcioase şi mieluşei sprințari, tocmai buni de sacrificat. Şi câte un berbec, unde şi unde, care dă cu coarnele în garduri, pentru a-şi etala bărbăţia.

Eu nu spun nimănui pe cine să aleagă în viitorul Parlament şi nici nu vreau ca cineva să se lase manipulat. Spun doar ceea ce mi se pare relevant. Mai departe, fiecare este liber să procedeze cum îl duce capul şi cum îi dictează conştiinţa.

Există lumea virtuală și cea reală, care foarte rar se sincronizează. Internetul, bată-l vina, a născut o groază de ”experți” și ”lideri de opinie”, care poluează spațiul public, încât este aproape imposibil să mai înţelegi ce se întâmplă.

Post Scriptum

M-am crucit când am văzut cum au reacționat mai mulți internauți la vestea despre un posibil atentat la viața unui om, fie el și neiubit de unii. Să regreți că cineva de care nu-ți place nu a fost omorât înseamnă să ai minte criminală. Iar oamenii cu gândire medievală, setoși de sânge, care înțeleg în acest mod rezolvarea propriilor probleme, trebuie izolați de restul lumii.

Iar ”criminaliștilor online”, care au înțeles din prima că este o ”făcătură” și au tratat știrea cu sarcasm, am să le spun următoarele: un pic de decență, domnilor, cel puțin, până la proba contrarie.

– See more at: http://vox.publika.md/politica/fiara-din-cusca-revolutionarii-din-tufis-si-balada-miorita-528401.html#sthash.IMXjjJuL.dpuf