Există oameni erudiți și oameni înțelepți;

Poți fi și erudit, și înțelept, în același timp;

Poți avea erudiție, nu și înțelepciune;

Poți avea înțelepciune, dar să nu fii erudit;

Erudiția este rezultatul cunoașterii și vine din exterior;

Înțelepciunea este rodul conștiinței și vine din interior;

Erudiția fără înțelepciune nu valorează nimic;

Înțelepciunea, în schimb, este calea spre desăvârșire;

Un om erudit care nu are înțelepciune se va crede deasupra celorlalți;

Un înțelept va conștientiza întotdeauna cât de mic este de fapt;

Înțelepciunea este direct proporțională cu credința în Dumnezeu, pentru că derivă din grăuntele de divinitate cu care suntem înzestrați fiecare la naștere;

Erudiția este utilă atât timp cât se subordonează conștiinței;

Omul care nu-și mai ascultă conștiința se îndreaptă spre pierzanie, indiferent cât de vast îi este universul cunoașterii;

Un înțelept nu va nega niciodată deschis și cu seninătate existența lui Dumnezeu, pentru că înțelege că nu știe mai nimic;

Cel care își strigă cu voce tare credința, pentru a-și manifesta superioritatea, este necredincios, de fapt;

Cel care crede că omul este ființa supremă, capabilă de a dirigui viața pe pământ, este nebun. Omul nu este stăpân nici măcar pe viața sa;

Atunci când cunoștințele contrazic ceea ce spune inima, ascultă-ți inima. Pentru că aceea este vocea dumnezeiască ce ne ține pe calea cea dreaptă.

Doamne ajută!