Nu există corupție bună și corupție rea, așa cum nu există cancer bun și cancer rău. Corupția nu are identitate națională sau politică și nu poate fi proeuropeană, proestică sau proromânească. Indiferent de mesaje și doctrine, acest flagel ucide corpul social, așa cum cancerul ucide corpul uman.

Avem o societate foarte bolnavă, în fază terminală, aș spune, iar intervenția chirurgicală nu mai poate fi amânată. Dacă nu tăiem în carne vie, murim, să fie clar. Și putem să ne supărăm cât vrem pe doctorul care pune diagnosticul, însă asta nu ne va face sănătoși. Trebuie să acceptăm operația, chiar dacă, după aceea, va urma un proces lung și greu de recuperare.

Foarte mulți dintre noi au o percepție deformată despre lupta anticorupție. Ne-am obișnuit să-i împărțim pe corupți între ai noștri și ai lor și manifestăm o toleranță idioată față de cei care vorbesc în limba și pe înțelesul nostru. Aplaudăm și ne bucurăm când sunt prinși rechini din cealaltă barcă ideologică, dar plângem și ne văietăm când sunt ridicați cei din barca noastră, chiar dacă și unii, și ceilalți ne devorează în egală măsură, fără nicio remușcare.

Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen nemaiîntâlnit până acum. În sfârșit, marii corupți, protagoniștii schemelor de milioane, care până acum păreau de neînvins, au început să aibă coșmaruri. Iar în visele lor de groază se conturează tot mai clar un dușman care-i face să tremure și să transpire: CNA. Situația lor îmi amintește de celebra peliculă hollywoodiană „Braveheart” („Inimă neînfricată”), cu Mel Gibson în rolul principal, când boierii lacomi și rapace au trădat, pentru moșii și titluri, poporul scoțian, care lupta pentru eliberarea de sub jugul englez. După aceea, visau noaptea cum vine William Wallas să-i pedepsească. Coșmarurile lor erau absolut întemeiate, pentru că Wallas a venit într-adevăr și le-a spart țeasta. Și nu i-au salvat nici averile, nici titlurile, obținute în urma vânzării de țară.

Orice s-ar spune, Centrul Național Anticorupție, instituția care, până nu demult, părea una formală și lipsită de putere, devine o forță de temut, care scutură din temelii vechea rânduială. Și sunt absolut convins că, în momentul de față, nimeni dintre cei cu musca pe căciulă nu se simte în deplină siguranță. Nici măcar cei aflați la putere, nemaivorbind de restul. Mai protejat, mai puțin protejat și deloc protejat. Aşa se autoidentifică ștabii noștri care trăiesc din furat, atunci când privesc televizorul.

Unii încearcă să descifreze printre rânduri ceea ce se întâmplă, pentru a-și justifica scepticismul, alții, dușmani declarați ai guvernării, acuză puterea de răfuieli politice. Cu toate acestea, un lucru este cert: în Republica Moldova justiția își arată colții și creează precedente care schimbă fundamental vechile percepții.

Cine își putea imagina acum câțiva ani că un prim-ministru, fie el și fost, poate fi arestat și condamnat la ani grei de pușcărie? Că miniștri, viceminiștri, granguri care conduc mega agenții de stat, multimilionari atotputernici, primari, viceprimari, președinți de raioane, judecători, șefi importanți din poliție și procuratură pot fi încătușați și băgați la zdup? Ceea ce ieri părea o utopie astăzi se întâmplă cu adevărat, chiar sub ochii noștri. Putem să credem, putem să ne îndoim, dar nu putem neglija evidențele: tigrul a fost eliberat din cușcă și va fi foarte greu, aproape imposibil, să fie băgat înapoi. După ce va simți gustul libertății, nu se va mai lăsa prins și legat, nici măcar de cei care l-au crescut și l-au hrănit. Așa s-a întâmplat în România, așa se va întâmpla și aici.

O să mai treacă ceva timp și societatea se va obișnui cu ideea că funcția înaltă te poate face bogat și puternic, dar nu și invincibil, iar cei dispuși să calce pe cadavre, de dragul banilor și a carierei, vor măsura de zece ori înainte să taie. Și indiferent cine va prelua după aceea puterea, revenirea la vechile practici va însemna un pas sinucigaș, deoarece rezistența va fi pe măsură. Acum mai bine de un deceniu, când trăiam în România, lumea ar fi zâmbit la auzul acestor vorbe, așa cum fac probabil unii dintre cei care citesc aceste rânduri. Amintiți-vă însă cu câtă admirație urmăreau moldovenii protestele recente de dincolo Prut. Nu doar răul, dar și binele poate fi molipsitor, țineți cont de asta.

Și încetați să-i mai blamați și bagatelizați pe acești tineri anchetatori, care fac o muncă infernal de grea și de riscantă. Dacă noi, societatea, nu le vom acorda susținere, vor fi nevoiți, absolut justificat, să o caute în altă parte. Puneți-vă în locul lor și-i veți înțelege.

Știu că sunt unii care vor spune că încătușarea unor granguri lacomi și corupți nu este decât un joc electoral. Nu încerc să-i contrazic. Dar chiar dacă este așa, datele problemei nu se schimbă. Asta înseamnă că asistăm, în premieră, la o confruntare politică ce aduce un real folos societății.

– See more at: http://vox.publika.md/politica/sa-se-teama-cna-jos-palaria-528458.html#sthash.jZPT5hnJ.dpuf