Deși în discursul public și oficial, separatismul teritorial este motivat prin divergențe culturale, ideologice și identitare, în realitate, lucrurile sunt mult mai simple. De fapt, detașarea de matcă se face la inițiativa și cu implicarea directă a unor indivizi setoși de bani și putere, pentru că le oferă posibilitatea să-și creeze propria moșie și să se simtă domni. În paralel, intervine și factorul geopolitic. Unii domni adevărați de la casele mai mari, care au puteri reale și legitime, le acordă susținere intrușilor avizi de titluri și avere și folosesc aceste moșiuțe pe post de zone-tampon sau ca factor de presiune în disputele pe care le au cu alte împărății.

Banii și puterea, iată motivația reală a separatismului. Așa a apărut Transnistria, numită local și Republica Moldovenească Nistreană, și tot așa a apărut Transprutia, un pic mai devreme… mă scuzați, am vrut să spun Republica Moldova.

Zilele trecute, am aflat o știre de-a dreptul anecdotică. Fostul lider al separatiștilor transnistreni, Evgheni Șevciuk, a trecut înot Nistrul, în miez de noapte, și s-a adăpostit pe malul drept, deoarece dincolo a fost încolțit de justiție. Poate a trecut el nu chiar înot, dar asta nu are mare relevanță. Ceea ce contează este că în republicuța nerecunoscută de nimeni de pe frontiera noastră estică s-a produs prima fisură serioasă prin care răbufnește la suprafață logica existenței acestui apendice cu pretenție de stat. Iar logica am creionat-o mai sus, în linii generale. Haios este că ambarcațiunea improvizată a separatiștilor s-a spart, cel puțin formal, de stânca luptei anticorupție.

Când spun că barca s-a spart și a început să ia apă, sunt foarte serios, deoarece am convingerea că, prin crearea acestui precedent, sistemul, creat eminamente pe elemente corupte, începe să dea chix, întrucât a fost doborât un pilon de bază. Iar când unul dintre piloni cade, presiunea pe ceilalți crește și încep să crape, unul după altul.

Cu toții știm ce înseamnă efectul domino și nu cred că există cineva căruia să nu-i placă să-l urmărească. Momentul acela când prima figurină cade peste cealaltă, iar ea, la rândul său, o doboară pe următoarea, declanșând un proces în lanț, este de-a dreptul fascinant. Totul se produce atât de repede încât nu mai reușești să-l oprești, iar dacă încerci, se supără ceilalți spectatori.

Așadar, principalul este să fie împinsă prima figurină. În România, aceasta purta numele Adrian Năstase, iar bobârnacul l-a dat Băsescu. La noi, pionierul a fost Vladimir Filat, iar declanșatorul – Plahotniuc. Iată că a venit și rândul Transnistriei, unde prima piesă de domino se cheamă Evgheni Șevciuk și este împinsă de Krasnoselski.

Credeți că aceste terapii de șoc nu au legătură între ele? Au, și încă ce legătură! Vă amintiți cum, mai ieri, stăteam cu fața lipită de gardul care ne desparte de România și urmăream printre crăpături, cu sufletul la gură, cum se prăbușește imperiul hoților și corupților de acolo? Spectacolul ne-a inspirat atât de mult, încât am început să strigăm: DNA, treceți Prutul! Și a trecut. Altfel, transnistrenii nu ar fi ajuns până aici. Pentru că și ei, la rândul lor, urmăresc, printre blindatele rusești și stufărișul Nistrului, cum cad, unul după altul, capetele balaurului nostru. Asta i-a făcut, fără îndoială, să vrea ca CNA (DNA-ul moldovenesc) să treacă și Nistrul.

Așa cum afirmam într-o altă postare, corupția nu are identitate politică și ideologică și nu poate fi mai puțin rea sau chiar bună. Respectiv, cei în care se încarnează acest flagel sunt identic de infecți și nocivi, chiar dacă, aparent, se împart între ai noștri și ai lor. Or, odată cu distrugerea elementelor constitutive ale statelor din interiorul statelor, dispare și logica existenței lor. La ce bun să insiști asupra unui pseudo-patriotism local, amputat spiritual, găunos și beteag, dacă nu-ți garantează bani și putere? Este non-sens, iar cu timpul, aplaudacii turmentați devin din ce în mai puțini, până dispar cu totul.