Partidul Popular European (cel de la Bruxelles, nu cel condus de Leancă) o dă din nou cu bâta-n baltă. De ani buni, această formațiune transnațională își caută un partener politic în Moldova, însă, de fiecare dată, împușcă pe alături.

Întâi a încercat să-și valorifice potențialul politic în țara noastră prin intermediul Partidului Popular Creștin Democrat, condus de Iurie Roșca, pe care l-a acceptat în rândurile sale în calitate de membru observator. Deși a fost principala forță de opoziție în primul mandat al regimului Voronin, PPCD nu a reușit să ajungă la guvernare, așa că interesul față de această formațiune a început să scadă odată cu ratingul pe care îl avea în Moldova. Totuși, despărțirea a fost destul de umilitoare pentru PPE, deoarece PPCD a fost cel care a depus cererea de divorț, nu invers.

După această ratare, ”marea familie europeană” a găsit o altă miză în Moldova, partidul lui Filat. Începutul a fost promițător, deoarece PLDM a reușit, în scurt timp, nu doar să ajungă o forță politică importantă, ci chiar să acceadă la guvernare. Până aici toate bune, doar că guvernarea de la Chișinău, cu PLDM pe post de trompetă principală, a fost o adevărată catastrofă pentru țară și așa-numitul parcurs european. Deși a avut parte de o susținere uriașă și necondiționată din partea PPE și toate structurile europene pe care acesta le controla, Filat a rămas același bișnițar ordinar, posedat de patima furatului, iar instinctele primare și-au spus cuvântul: după ce s-a înfruptat din bunătăți, a ciordit lingura de argint de pe masa mai marilor lumii, la care i s-a oferit un loc de cinste. Ceea ce a urmat știe toată lumea. Tâlharul a fost prins și băgat la zdup, iar popularii europeni au rămas din nou cu buza umflată.

În pofida acestei noi dezamăgiri, PPE nu a renunțat și s-a apucat să bată din nou ulițele plaiului moldav, în speranța că va găsi aici, până la urmă, un partener de nădejde. A găsit nu una, ci tocmai două opțiuni: PPEM-ul lui Leancă și PAS-ul Maiei Sandu. Și iarăși dilemă. Deși au văzut că partidul lui Leancă, pe lângă denumirea  identică, era încheiat la toți nasturii, adică organizat profesionist, în timp ce formațiunea Maiei Sandu arăta, mai degrabă, ca o improvizație a unor politicieni amatori, popularii europeni au decis totuși să meargă pe a doua variantă. Erau convinși, probabil, că șansele Maiei Sandu sunt mai mari, în condițiile în care numele lui Leancă era mai legat de păcatele vechii guvernări.

Lipsa de viziune a birocraților de la Bruxelles și-a spus însă din nou cuvântul. Participarea la alegerile prezidențiale din Moldova, prin interpusa lor Maia Sandu, a avut un final jenant pentru PPE. Pe lângă faptul că a fost bătută măr de socialistul Dodon, adică a pierdut alegerile la o diferență uriașă, Maia Sandu și-a reconfirmat statutul de looser politic în toate acțiunile sale ulterioare. Numai fraierii mai cred astăzi că PAS poate ajunge la guvernare după alegerile din 2018. Și problema nu este în sistemul electoral, uninominal, mixt sau proporțional, ci în incapacitatea acestei formațiuni de a se lecui de marele său handicap: amatorismul.

Ceea ce fac astăzi popularii europeni consună exact cu ceea ce-și dorește Moscova. Adică fac tot posibilul, într-un mod inconștient și iresponsabil, ca Dodon să câștige puterea absolută după următorul scrutin parlamentar. Trebuie să fii tare sucit la minte, ca să nu spun altfel, să ceri revizuirea Acordului de Asociere și izolarea Moldovei, în condițiile în care singurul fir care te mai ține legat de această țară este actuala ei guvernare, cu toate defectele ei. Cum poți să duci o luptă chioară și obsesivă, fără să ai nici cel mai mic motiv să crezi că poți spera la un deznodământ în avantajul Uniunii Europene, pe care pretinzi că o reprezinți?

Partidul Popular European îndeplinește întocmai agenda politică a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova. Adică încearcă să rupă parteneriatul UE-Moldova și să ne arunce înapoi în brațele rușilor. Dar poate, sătui de atâtea rateuri, s-au gândit să mizeze pe PSRM la următoarele alegeri? Dacă e așa, înseamnă că totul se leagă. Ne place sau nu, socialiștii au, într-adevăr, șanse reale de a ajunge la guvernare, iar această poate fi o consolare pentru europenii (ne)populari în Moldova.