Asemănarea la chip cu Dumnezeu nu ne face atotputernici

Cea mai mare eroare a omului este interpretarea greşită a propriei imperfecțiuni. El crede că defectele și slăbiciunile îi determină căderea, în timp ce înălțarea depinde de calitățile și virtuțile de care este conștient. De fapt, totul este exact invers. Neștiința acceptată ne stimulează setea de cunoaștere. Slăbiciunile, dacă le înțelegem, ne trezesc conștiința și ne ajută să ne purificăm.

Murdăria este cea care ne amintește că trebuie să ne spălăm. Dacă acoperim jegul cu o haină frumoasă, s-ar putea ca ceilalți să nu-l observe și chiar să ne admire. Doar că riscăm să uităm ce e dedesubt.

Îngerul păzitor ne șoptește: ”Scoală, ridică-te, fii atent. Ești om, de aceea ai slăbiciuni și defecte, dar nu dispera, luptă cu ele și vei izbândi. Dumnezeu te iubește și nu te va lăsa singur”.

De cealaltă parte, diavolul ne spune: ”Uită-te la tine să vezi cât de frumos ești! Arată-le tuturor, valorifică-ți potențialul, lasă să vadă toți cât ești de perfect. Nu-ți lăsa splendoarea să pălească!” Sau: ”Ești foarte deștept, ești cel mai bun. Uită-te în jurul tău să vezi cât de proști sunt restul. Tu meriți mai mult, ești nedreptățit”.

Pe cine este mai tentat să-l asculte omul? Pe diavol, bineînțeles. Pentru că îi mângâie orgoliul.

Așa s-a născut păcatul primar, soldat cu izgonirea lui Adam din Rai. Șarpele i-a sugerat că el nu este cu nimic mai prejos decât Dumnezeu, că nu are de ce să I se supună, iar asta l-a măgulit și l-a făcut să se răzvrătească. Doar că diavolul l-a înșelat. Adam nu era ca Dumnezeu, avea doar chipul Lui. Puterea sa nu se putea compara cu cea a Creatorului, iar prăbușirea a venit ca urmare a faptului că și-a ignorat slăbiciunea și nimicnicia. Nu pentru că le avea, ci pentru că le-a ignorat.

Viciile, lenea, brutalitatea, indiferența, lăcomia, minciuna, desfrânarea sunt păcate grave, doar că ele pot fi înfrânte. Sunt maladii tratabile. Dragostea de sine însă este boală cronică. O poți inhiba, dar nu o poți trata complet. Ea recidivează mereu și poate fi mortală.

Filmul ”Avocatul diavolului” explică, absolut genial, toată esenţa firii umane şi incapacitatea omului de a-şi depăşi acest handicap, care se cheamă trufie. La final, autorul face un rezumat printr-un singur enunț al diavolului, care dă șiret din ochi și spune: ”Vanitatea, păcatul meu preferat!”

Aveți grijă de voi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s