Cine au dreptate, cei plecați sau cei rămași?

Există un răspuns-șablon pentru întrebarea din titlu: și unii, și alții. Știm care e rolul fiecărei tabere și nu are rost să ne pierdem vremea explicându-le. Mai este însă ceva despre care nu se prea vorbește: conflictul dintre ei.

Da, acel conflict nevăzut și mocnit, care ne mânâncă din interior ca un cancer și ne desparte din ce în ce mai mult, asemenea unei râpi între gospodăriile fraților, care se lățește până devine prăpastie. Nu putem astupa râpa, singura soluție de a rămâne împreună este ca una din tabere să se mute pe celălalt mal. Cât nu-i târziu, pentru că o să mai treacă o vreme și nu o să mai ai cum să ajungi pe partea opusă. Rădăcinile se adâncesc în sol și nu mai poți muta pomul, fără să le tai. Trebuie să-l muți cât e puet, deoarece cu rădăcinile tăiate este puțin probabil să se prindă în altă parte. Se usucă și moare. Înțelegeți despre ce vorbesc.

Cunoașteți istoria arhirăspândită la noi când un copil a plecat în străinătăți, iar altul a rămas acasă și are grijă de părinții bătrâni. Pe banii celuilalt. Și mai mănâncă și el o bucățică din contul fratelui pribeag. Despărțirea doare la început, după aceea, relația devine una de interdependență. Unul îi plătește altuia ca să-i substituie absența. Iar la un moment dat, după ce fractura se cicatrizează, intervine frustrarea, care îi separă și mai mult. Părinții, care îi țineau legați, mor până la urmă și abia atunci se produce adevărata ruptură. Nu mai au motive să se împreuneze. Poate doar casa părintească, dar și asta e până la un punct. De multe ori, decid să o vândă, chiar dacă li se umplu ochii de lacrimi, de fiecare dată când ascultă piesa cântată de Mihai Ciobanu despre fereastra mamei, schimbată de noii proprietari.

Mai găsesc ei câte un punct de tangență, o dată în an, când se întâlnesc de Paștele Blajinilor. Își amintesc de copilărie, când erau împreună și nu-și puteau încă imagina că, într-o zi, vor deveni străini. Dar copiii lor nu se mai înțeleg. Vorbesc limbi diferite. La propriu. Peste două zile, nu mai au ce discuta și se tot uită la ceas. Vor deja să plece ”acasă”, au multe treburi de făcut. Însă treburile sunt, în mare parte, doar un pretext. Adevăratul motiv este că lumile lor nu se mai suprapun și fiecare se simte mai bine pe partea lui.

Acum ei, cei plecați, au lumea lor. O lume nouă, specifică, diferită de a noastră, care este și pentru noi un fel de refugiu. Pentru că noi, cei de acasă, admitem că, într-o zi, am putea face parte din această lume a lor. Ceea ce-i supără, într-un fel. Ne învinuiesc involuntar că nu schimbăm lucrurile aici, ca să aibă și ei, la rândul lor, un refugiu. Dar noi nu putem adapta lumea noastră la lumea lor, pentru că a noastră e autentică, or, anume această diferență provoacă nostalgia. Și simțământul de vină.

Plângem, facem filme, ca să ne regăsim în ele și să ne vărsăm amarul. Avem fiecare, în străfundul sufletului, un grăunte de conștiință, care ne roade și nu ne lasă în pace, ca o gastrită. Da, mai toate filmele noastre din ziua de azi sunt despre această dramă pe care o trăim. Încercăm să găsim vinovați, ca să ne descărcăm toată ura pe ei, altfel ne sufocăm. Iar ”vinovați” sunt alții, a treia parte. Ah, da, Guvernul! Ticăloșii de guvernanți, care nu fac nimic să ne țină împreună. Noi vrem, dar ei nu ne lasă. E mai simplu așa. Noi nu avem nicio vină, noi n-am avut de ales. Așa să fie oare?

Dar pleacă nu doar muritorii de foame. Da, primii au fost ei și nu ai ce să le reproșezi. Ei chiar nu au avut de ales. S-au avântat în necunoscut din disperare și numai Dumnezeu știe prin ce au trecut. A fost o luptă pentru supraviețuirea speciei. Asemenea oamenilor de la începuturi, care trăiau în peșteri și-i trimiteau pe cei mai puternici să le aducă o fărâmă de jăratec, ca să-și aprindă focul. Altfel îi omora frigul sau fiarele pădurii. Pe ei nu-i poți învinui. Ei ne-au salvat. Sunt eroii noștri nerecunoscuți, care ne-au adus focul, ca noi să-l înmulțim.

Câți dintre noi ar accepta astăzi să facă un asemenea sacrificiu? Să împrumute o avere fără să-și poată măcar imagina cum o vor putea întoarce, iar apoi să înoate prin mlaștini și să meargă pe jos sute de kilometri prin râpi și hățișuri, ca să ajungă undeva unde nu-i așteaptă nimeni. Este greu să ne închipuim cum am putea face asta acum. Dar știți de ce? Pentru că astăzi nu mai luptăm să rămânem în viață, astăzi luptăm pentru confort.

Mai mult, ne complăcem în situația de a profita de confortul creat de alții. Diferența e uriașă. Spiritul de jertfă a scăzut progresiv și a devenit, cu timpul, egoism pur. Inițial, cruciații s-au adunat sub același steag, în numele lui Hristos, și au plecat spre Țara Sfântă, că să o elibereze de sub jugul păgânilor. Au luptat, s-au jertfit și au învins. Dar țineți minte ce s-a întâmplat apoi? Tot cruciații au devastat Constantinopolul, leagănul Bisericii Creștine. Bogăția cetății i-a ispitit, iar ispita le-a distrus conștiința. Trebuie să vedeți de care cruciați sunteți și dacă faceți cu adevărat ceea ce spuneți.

Din păcate, din luptători pentru viață, ne-am transformat în vânători de iluzii, aproape paraziți. Nu avem ambiție și răbdare pentru a ne crea propriul confort. Vrem să profităm de efortul altora, asemenea popoarelor migratoare din vechime, care se oploșeau printre neamuri străine și se hrăneau cu resturi. Acest reproș este adresat nu atât celor care au plecat deja, cât celor care se pregătesc să plece. Pentru că îi cunosc personal și știu că mulți din ei au de toate. De toate câte are nevoie un om ca să trăiască. Pe ei nu-i amenință frigul și nici fiarele pădurii. Pe ei îi deranjează peștera, mirosul de mucegai și cei slabi de alături care așteaptă ajutor. Ei știu că au o singură viață de trăit și vor s-o trăiască pentru sine, de aceea, aleargă după Fata Morgana.

Spun asta deoarece cred, la fel ca medicii, că e mai ușor să previi boala, decât să o tratezi. Lucrurile sunt legate între ele, pentru că vorbim despre un fenomen. Un fel de dezastru artificial, care ne ruinează familiile și, într-un final, întregul neam.

Suntem un popor binecuvântat de Dumnezeu, pentru că avem sol roditor, soare blând, ploi și zăpadă purificatoare, avem toamne și primăveri, avem râuri, lacuri și păduri, avem memorie curată și strămoși care s-au jertfit pentru acest pământ. Nu suntem nomazi, suntem acasă și avem propriul nostru colț de Rai. Doar că se prăpădește în păragină. Pământul geme și ne cheamă, chiar nu suntem în stare să îl auzim?

6 comentarii

  1. Nicolae Federiuc, o cioara albai din gradina lui Plahotniuc.
    Un individ,Nicolae Federiuc,invinueste moldovenii ca s-au transformat în vânători de iluzii, aproape paraziți. Nu au ambiție și răbdare pentru asi crea propriul confort acasa.
    Colea, moldovenii pleaca de pe aceasta hrinca de pamint din cauza Regimului mafiot instalat de catre Stapinul tau, Vlad Plahotniuc. Ce pot face,moldovenii, cind totul, majoritatea din Parlament, intreg Guvernului, Justitia, Procuratura SIS si Politia e la picioarele liderului acestui regim mafiot. Cind comunitatile de moldoveni nu au niciun folos de la regimul interlop ce ,,guverneaza,, la Chisinau. Doar si putinul, pe care-l primesc satele si orasele noastre, nu se datoreaza acestor guvernanti, hapsini, hoti si corupti. Putinul ce ajunge la noi, la moldoveni, se datoreaza Romaniei, UE, SUA si Fondurilor internationale de ajutorare. Si din acestea ajutoare, regimul interlop fura din greu. Cei de facut, cind totul ce e sfant la noi, la moldoveni, Identitatea si Demnitatea noastra Nationala, sunt calcate in picioare de regimul interlopului Plahotniuc? Cei de facut, cind noi, moldovenii, din cauza acestui regim mafiot, din majoritari numeric, am ajuns minoritari in Drepturi si Libertati?

    Apreciază

  2. Când am citit unul din articolele tale , te-am văzut mai înțelept și mai cunoscător în ale moldovenilor. În ceva ai dreptate.Dar ești foarte departe de a înțelege sufletul și gândul celor plecati. Știi ce zicea filosoful:Eu știu ca nimic nu știu. Și poate unii și s-ar intoarce.Numai că se vor simți și mai străini ca în străinatate.Și apoi cine își dorește revenirea,ştiind că îl așteaptă o dură luptă cu morile de vânt și cu cele politice si din justitie.Mentalitatea celor plecati e diferită și chiar tu scrii ca unii frați nu mai au ce discuta .E tragic și dureros,dar asta e realitatea.Cu toate că nu toți frații s-au înstrăinat. Emigrarea moldovenilor este o pagină din istoria țării pe care nimeni nu o ia în serios , n-o studiază , n-o analizează și nu face concluziile de rigoare. Atâta timp cât suntem clasificați în :cei plecați și cei rămași, gardurile înre cei doi”cei”se vor îndepărta.

    Apreciază

  3. Personal, cred ca autorul are perfect dreptate. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca pleaca nu cei ce indura foame si frig, ci, mai degraba, cei ce niciodata nu au stout de as a ceva. Pleaca acei, pe care ii roade invidia față de unii concetățeni care, din spusele lor, se lafaiesc in lux, stabilindu-se peste hotare. Se inseala amarnic, caci foarte putini, dintre cei plecati, sunt acceptați fără rezerve de băștinași. Dar nu i-am prea auzit sa se planga de asta. E si clar, nu vor sa recunoasca acest fapt, pentru ca majoritatea si-au ars toate podurile de intoarcere, dar și orgoliul propriu nu le permite.
    Da, aici avem o sumedenie de probleme. Dar intrebati-i pe parinti: oare ă fost mai ușor acum 40-50 de ani?
    Si încă. În lume sunt sute de țări, unde nivelul de trai e cu mult mai inferior decât la noi. Dar oamenii țin la pământul strămoșilor si nu-l schimba pe o pizza ori un hamburger, mancate sub privirile disprețuitoare, în multe cazuri, ale bastinasilor.
    Cred ca confortul sufletesc e cu mult mai important decât cel material, după care au alergat cei plecati. Dar tocmai această liniște sufletească le lipseste lor acolo, în raiul pe care l-au râvnit, dar asa si nu l-au găsit.

    Apreciază

    1. Cum să ții la pământul strămoșilor. . . ? Chiar acum la un reportaj am auzit-o pe o tânără -rezidenta viitor medic -după 6 ani de studiu, are salariul de 1700! !! lei??? Știind că undeva în Europa poate avea 3 – 4 mii € cum să nu plece? !

      Apreciat de 1 persoană

  4. Exista cumva vreo statistică ,care și de ce a plecat ?Sau sunt doar niște presupuneri ale pseudopatrioților.Și încă ceva.Dacă nu.plecau atâtea sute de mii peste hotare , de unde restul luau bani sa dea mită medicilor , judecătorilor ,funcționarilor, ,procurorilor,profesorilor,polițiștilor și altor oameni de de stat falit.De unde luau.bani sa achite lumina,gazul,medicamentele și alte servicii scumpe.De unde luau bani tinerii sa facă studii la contract,ca mai apoi sa nu își găsească de muncă ,iar diplomele universităților din Moldova sa nu valoreze decât în acesta stat ruinat.De unde luau bani bătrânii pentru înmormântări și pentru unii preoții care nu vor mătăhai o data cu candela , păna nu îi pui ceva în buzunar?Cum puteau unii să vândă haine ,mâncare și alte mărfuri strict necesare la niște preturi exagerate,dacă nu trimiteau bani”cei plecati”?Că și second-hand-ul în Moldova e mai scump decât unele mărfuri noi în Europa.Cum se căpătuiau cei cu baruri,cluburi ,restaurante și alte „centre de culturâ”din capitală,dacă unii tineri nu toceau banii trimiși de părinți? Îi tocesc și azi.De aia şi o mare parte din „cei rămași „își permit luxul de a alege o conducere de „r…t”,iar aceasta conducere încă nu a fost luata în țeapă,fiindcă cei plecați trimit bani și încă nu v-a ajuns cuțitul la os.Îi învinuiți pe tineri ca pleacă,chipurile în goana după avere.Dar cât timp ii trebuie unui tânăr ca să adune bani de o casă?Ah,da.Pleacă brațele de munca din
    tara.Nu mai vor sa muncească pentru un salariu mizerabil.Doar nu în toată Moldova salariile sunt ca în statul CHIȘINĂU! Să vă mai aduc argumente de ce continuă sa plece unii?Și vor pleca încă. Să lăsăm poezia”Casa părintească ” în lumea sentimentelor.Proza vieții e mult mai dură și mai vitregă.Mai.ales în Moldova.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s