Marți, Silvia Radu, primarul interimar al Chișinăului, a primit-o în vizită pe Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului. Nu am mai văzut o întâlnire oficială atât de caldă și prietenoasă. Cele două doamne, ambele plăcute la vedere, mai că se țineau de mână. Chiar au decis să se îmbrace la fel. În straie românești.

Evenimentul nu semăna cu o întâlnire clasică între doi înalți funcționari-omologi, ci, mai degrabă, cu o întâlnire între două surori, care nu s-au văzut de mult și care erau fericite să se reîntâlnească. Iar oaspetele nostru, așa cum face, de obicei, sora care trăiește într-o țară mai bogată, nu a venit cu mâinile goale, ci încărcată de cadouri pentru cei de aici.

Înainte de Firea, au mai fost aici și premierul de la București, și ministrul Apărării, și senatori, și europarlamentari români, care au fost întâlniți la fel. Or, nu s-a mai întâmplat, de când urmăresc ceea ce se întâmplă pe scena politică de la noi, ca cei de peste Prut să fie primiți, la nivel oficial, cu atâta bunăvoință, cum vedem de ceva vreme. Nici măcar la începutul anilor ’90, când a căzut Cortina de Fier.

Și nici nu țin minte ca vreo altă guvernare de până acum să vorbească despre România în termeni atât de binevoitori. Spun asta din perspectiva unui român basarabean, care iubește România și care e sensibil la toate aceste nuanțe. Răscoliți un pic arhivele și ascultați ce spun Candu, Filip, Babuc, Leancă și alți exponenți de vază ai puterii de azi, iar apoi arătați-mi alți politicieni, care au guvernat anterior în Republica Moldova și care au făcut la fel. Vă asigur că nu veți găsi.

Și nu mă refer doar la vorbe. S-au făcut foarte multe lucruri practice, care apropie definitiv cele două state românești: interconectare energetică, megaproiecte de infrastructură, investiții în educație și sănătate, credite ieftine și aproape necondiționate, schimburi comerciale fără precedent etc., etc. Trebuie să fii orb ca să nu le observi. Sau ipocrit.

Nici măcar Chirtoacă și Ghimpu, care se erijează în mari unioniști, mai ales de când sunt în opoziție, nu prea au proiecte românești în palmares. Și au guvernat destul, mai ales în capitală. Pe ei toți îi ”împiedicau”, inclusiv cei de peste Prut.

Suntem în anul Centenarului și se produc lucruri extrem de interesante. Dacă ar fi să o parafrazez pe Maia Sandu, România a ”înghițit” deja peste 100 de localități și chiar raioane întregi de pe malul stâng al Prutului. La inițiativa și cu concursul românilor locali, din toate partidele. Fără ca cineva să-i împiedice, ați observat?

Dodon face spume la gură și acuză guvernarea că ar încuraja tacit toată această avalanșă, iar Năstase, la fel ca acum doi ani, când s-a înfrățit cu socialiștii, cheamă toate forțele, de la dreapta la stânga, să se unească pentru a demola actualul sistem. Cu Maia Sandu sau fără ea, deși „proeuropenii statalişti” din PAS îi împărtășesc în totalitate punctul de vedere, inclusiv în ceea ce o privește pe Silvia Radu. Voi pe care parte a baricadei sunteți, domnilor unioniști, care rupeți cămășile de pe voi? Nu vă pare că faceți front comun cu propriul adversar, pentru a-i înlătura pe ai voștri? Eu așa văd.

Însuși Hristos spunea că nimeni nu-i profet în țara lui. Perfect valabil și după mai bine de două mii de ani. Dar totuși…