Dodon, făuritorul Unirii

Nu, acest articol nu este un pamflet. E mai degrabă o radiografiere a situației care s-a creat în Republica Moldova și în care fiecare are propriul rol, inclusiv președintele antiunionist Dodon.

Nu știu dacă se va reuși ca în anul Centenarului să fie puse bazele unirii Republicii Moldova cu România, cert este că momentu-i mai mult decât prielnic. Dacă va fi ratat acum, așa cum s-a întâmplat în 1991, va fi destul de greu să se revină asupra lui într-un viitor previzibil. Există practic toate componentele care fac, teoretic, posibilă, finalizarea acestui proiect, inclusiv deschiderea fără precedent a factorilor de decizie de peste Prut. Excepție face doar cadrul juridic internațional, însă istoria a arătat că acesta poate fi adaptat și post-factum. Metaforic vorbind, stelele s-au aranjat în favoarea unirii, iar acum depinde de noi cum vom folosi această oportunitate.

Dacă nu exista Dodon, el trebuia inventat

Dar să revenim la rolul lui Igor Dodon. Mulți afirmă, pe bună dreptate, că cei care flutură flamura unionismului lucrează involuntar în favoarea lui Dodon și a socialiștilor. Adică dau sens existenței sale, pentru că, în lipsa ”Bau-Bau-ului” unionist, președintele ”statalist” n-ar mai avea ce spune. Într-adevăr, ce le poate oferi Dodon moldovenilor, în afară de gogoși moldoveniști? Nu prea are ce.

Pe de altă parte, același lucru se poate spune și despre rusofilii care pretind că apără independența Republicii Moldova. Agresivitatea pe care o manifestă față tot ce este românesc și insistența lor idioată de a demonstra, în limba rusă, că moldovenii nu sunt români, îi provoacă pe intelectualii de aici să riposteze și să genereze argumente care demontează, fără drept de apel, miturile de sorginte sovietică, inventate pentru a ne ține departe de România. Mai mult, îi motivează să intervină frontal pentru a-i convinge pe cei nehotărâți că temerile lor în privința Unirii sunt nejustificate. Or, în această confruntare, balanța înclină, indiscutabil, în favoarea românismului.

Și mai există un aspect, nu mai puțin important – calitatea celor care se află pe baricade. Nu știu dacă cineva îl învață pe Igor Dodon ce să spună și cum să se comporte sau acesta acționează de capul lui, cert este că un om mai potrivit pentru a compromite pretinsa doctrină statalistă nu știu dacă am fi găsit. Discursurile sale forțate și lipsite de credibilitate, mina semidoctă și aparițiile deocheate în diferite ipostaze, care devin mai întotdeauna subiecte de bancuri, îl fac pe președintele promoscovit să pară, mai degrabă, un agent infiltrat în tabăra adversă, cu scopul de a arunca în aer ultima umbră de încredere față de curentul rusofil-statalist.

Or, forțele par a fi relativ egale doar sub aspect numeric, din punct de vedere calitativ însă, discrepanța e uriașă. Să fii unionist și să-ți dorești un adversar pe măsură, adică un lider autentic capabil să dea consistență ideilor și mesajelor, care le contrazic pe ale tale, este o naivitate, ca să nu spun altfel.

Când forța brută e egală, câștigă cel deștept

Vrem noi sau nu, realitatea arată că în societatea noastră există aceste două nuclee, unul românesc și altul antiromânesc. Nu ai cum să le împaci, oricât ai încerca. Și cât timp vor exista, ele vor fi reprezentate de cineva. A picat Voronin, a apărut Dodon. Nu era Dodon, avea să fie altul. Personal, îl prefer pe Dodon, anume din considerentele nuanțate mai devreme.

Există și a treia parte, care adoptă o poziție neutră, dar ea se diluează pe zi ce trece, pentru că nu are forță și nici dorință să se bage între două focuri. Iar dacă încearcă totuși să se implice, alunecă involuntar spre o extremă sau alta.

Așa că, dacă stăm strâmb și judecăm drept, vom constata că nu putem evita confruntarea, cu toate riscurile pe care le implică. Important este să putem purta această confruntare doar la nivel de idei. Iar ca situația să nu degenereze, este nevoie de un arbitru, care să aibă capacitate și forță de a menține cele două tabere în albia legalității și non-violenței. Volens nolens, actuala guvernare joacă astăzi exact acest rol. Mai departe, lucrurile se vor așeza de la sine. Cel deștept va câștiga, cel prost va pierde. Să vedem cine va reuși să fie mai deștept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s