Luna mai este, cred, una dintre cele mai frumoase perioade din an. Natura se manifestă în toată splendoarea sa, totul e proaspăt și virgin, lumea e mai bună parcă și mai plină de viață. Să trăiești și să te tot bucuri.

Doar că la noi e mereu una caldă și alta rece. Exact aceeași lună scoate din întuneric toate resturile putrezite ale defunctului imperiu sovietic, care își etalează agresiv frustrările și se bagă peste tot, de-ți vine să-ți iei lumea în cap. Deși nu au mai rămas atât de multe ca odinioară, aceste specimene sunt foarte zgomotoase și supărătoare, asemenea țânțarilor care bâzâie și te înțeapă, încât nu mai apuci să savurezi aerul pur și și frumusețea din jur.

Pseudo parada electoral-propagandistică de 1 mai a socialiștilor și a președintelui ”poporului” Dodon a fost doar începutul, un exercițiu de încălzire pentru un eveniment mult mai important în accepția lor – 9 mai, ”Ziua Victoriei”. În ce constă această ”victorie”, cui aparține, asupra cui s-a produs și ce urmări a avut pentru noi, puțin contează pentru capetele tulburi.

Însă nu despre adevărul istoric vreau să vorbesc aici, ci despre obsesia unor minți bolnave și complexate de a-i irita pe unii, pe de o parte, dar și de a-i turmenta pe alții, care se confruntă, sărmanii, cu grave probleme de discernământ.

Poate sună ofensator pentru cineva, dar am convingerea că doar un mancurt nu e în stare să țină minte că băștinașii de aici au trăit cea mai mare dramă anume după război, exact după așa-numita victorie pe care o celebrează cu atâta patos. Doi ani de foamete cumplită, organizată deliberat, și valuri de deportări care au frânt zeci de mii de destine, iată rezultatul acelei ”eliberări” pe care ne-au adus-o ”salvatorii” cu stea în frunte. Trebuie să fii sucit la minte să-ți elogiezi călăii, mai ales după atâta timp, când ai deja posibilitatea să vezi imaginea în ansamblu.

Și aș spune ”Dumnezeu cu ei”, dacă ne-ar lăsa în pace. Dar nu ne lasă. Se bagă în sufletul nostru și ne amărăsc viața, exact atunci când ni-i lumea mai dragă. Anume în luna mai, când soarele strălucește din plin, florile împânzesc văile și livezile, vietățile pământului nasc pui drăgălași, iar iarba mustoasă și frunzele fragede împrospătează aerul. Nu, noi continuăm să ne sufocăm. Pentru că în fața acestor frumuseți stau secerile și ciocanele bolșevice, drapelele purpurii ca sângele și panglicile ”de colorado”.

Îmi vreau primăvara înapoi. Credeți că posibil?