În timp ce Andrei Năstase bate pe la porți străine în căutare de dovezi care să-l încrimineze pe Plahotniuc, iar Maia Sandu se delectează la teatru, Republica Moldova se scufundă, încet, dar sigur în criză.

Instituțiile statului stau paralizate de aproape patru luni, iar acest lucru nu are cum să nu se răsfrângă asupra vieții cetățenilor. Scumpirea unor produse alimentare de bază, dar și a carburanților sunt niște semnale clare că situația degenerează periculos. În scurt timp, va fi nevoie de efectuat rectificările bugetare și abia atunci va deveni clar pericolul care ne paște. Sunt vizate direct pensiile și salariile, investițiile în infrastructură, sănătatea și învățământul, subiecte extrem de sensibile care nu pot fi gestionate de un guvern provizoriu, în lipsa unui minim suport legislativ.

Incertitudinea care s-a creat după alegeri și incapacitatea noilor deputați de a găsi un minim consens riscă să arunce în aer pacea fragilă din societatea noastră și să ducă la haos, care va fi foarte greu de depășit ulterior. Degeaba vom căuta apoi vinovați, acțiunile se impun acum, imediat.

Dar cine să acționeze? PD-ul nu poate guverna de unul singur, oricât de tare și-ar dori, iar potențialii parteneri ia-i de unde nu-s. Socialiștii sunt preocupați să-și salveze ratingul și să se justifice în fața rușilor, în timp ce ACUM-iștii fac ce știu ei mai bine: scuipă în stânga și-n dreapta și caută păduchi. Ca măscăricii din Evul Mediu, care se maimuțăreau pe eșafod, în fața a mii de gură-cască, înainte să fie adus condamnatul pentru a fi torturat și executat. Doar că, de această dată, condamnați suntem noi, cetățenii Republicii Moldova.

Ascult ce debitează proaspeții aleși ai poporului pe la televiziuni și mă apucă groaza. Sunt atât de infantili, aerieni, superficiali și ridicoli, încât e practic imposibil să-ți dai seama ce au de gând să facă mai departe. Analiștii s-au încurcat de mult, iar partenerii străini stau și clipesc din pleoape și nu știu ce să mai recomande.

De Năstase nici nu mai vorbesc, acesta o ia razna cu totul. Parcă-i un câine turbat scăpat în mulțime, care nu-și mai recunoaște nici stăpânul. Așa e când urci rapid fără să ții cont că ai rău de înălțime. Am impresia că, încă puțin, și va fi nevoie de intervenția specialiștilor în halate albe.

P.S.

Un sfat pentru cei care încearcă încă disperat să salveze procesul de ”dezoligarhizare”: după cum spunea Filat, salvați-vă pe voi, oameni buni, salvați țara. Degeaba sperați că acești diletanți plini de sine o să vă fericească. Mai degrabă o să ne scufunde pe toți, odată cu ei.