Ion Ceban joacă astăzi rolul lui Igor Dodon, din 2011. Atunci, dacă vă mai amintiți, actualul președinte s-a transformat peste noapte din tehnocrat în comunist și s-a avântat în cursa pentru Primăria capitalei, forțând mâna lui Voronin. Comuniștii nu l-au vrut, dar l-au vrut rușii, care căutau, la fel ca și acum, un înlocuitor pentru tătuca stângii filoruse.

Moscova nu crede lacrimilor, e demonstrat, și nu mizează pe cai morți. Iar Dodon și-a cam trăit traiul și și-a mâncat mălaiul. Cel politic, bineînțeles. Da, e cu mult mai fidel rușilor decât era Voronin, dar are un foarte mare handicap – este vulnerabil. Dacă pierde puterea, ajunge la pușcărie ori va fugi, ca Ianukovici. E riscant să mizezi în continuare pe el, pentru că, dacă va cădea, iar probabilitatea este mare, riscă să îngroape toată partida pro-estică, pe care Moscova a ținut-o grămăjoară atâta amar de vreme.

În iunie, glontele a șuierat pe lângă urechea rușilor. Nu degeaba urla Kozak la telefon. Dacă Plahotniuc nu s-ar fi îmbătat cu apă rece și și-ar fi ascultat instinctele, soarta lui Dodon ar fi fost astăzi pecetluită. Și a întregii mișcări politice pe care o reprezintă. Stânga poate rezista numai dacă are un lider capabil să o țină împreună. În caz contrar, se sparge în bucăți. De aceea, e nevoie de o alternativă. Or, altă variantă decât Ceban nu există, în momentul de față. Pe de altă parte, Primăria capitalei rămâne cea mai sigură pistă de lansare în politica mare.

Ceban este groparul lui Dodon, așa cum Dodon a fost groparul lui Voronin. Iar Dodon înțelege prea bine acest lucru. Iată de ce, el nu-l vrea câștigător la aceste alegeri pe confratele său socialist.

Acum să trecem la Năstase. Dodon nu are nici un motiv să se teamă de el. Năstase nu atentează la electoratul său, este agreat de ruși, îi este partener de guvernare și frate de suferință. Or, așa cum pe stânga bătălia se dă între Dodon și Ceban, pe dreapta e o competiție acerbă între Maia și Andrei, în care favorita publicului este, indiscutabil, lidera PAS.

Coaliția ”antioligarhică” scârțâie astăzi din toate încheieturile. Unii experți sunt convinși că, după alegerile locale, va crăpa iremediabil. Există foarte multe indicii care ne arată clar că mariajul lor atipic a intrat într-un grav impas. În plus, prin târg se șoptește că americanii încearcă din răsputeri să o smulgă pe Maia din brațele rușilor și să o împingă spre o majoritate cu democrații. Da, Maia încă mai ezită, deoarece s-a obișnuit să îndeplinească comenzile Berlinului, nu pe cele ale Washingtonului. Totuși, argumente în favoarea acestei reconfigurări există cu duiumul și până și Maia Sandu le înțelege, chiar dacă nu s-a obișnuit să gândească cu propriul cap. De cealaltă parte, Năstase își dă seama că Occidentul l-a scos din cărți și că șederea lui în Guvern, în subordinea directă a principalei sale concurente, îl omoară cu zile. Dacă ați observat, rupturile recente din interiorul blocului ACUM l-au afectat exclusiv pe Năstase, nu și pe Maia Sandu.

Prin urmare, Dodon are nevoie de Năstase, iar Năstase – de Dodon. Decizia Curții de Apel, care-l umflă pe Năstase cu zece zile înainte de alegeri, se înscrie exact în această logică. Sper că nu sunt naivi pe aici care chiar cred că Justiția în Republica Moldova a devenit, între timp, independentă.

Ecuația electorală pentru Primăria Chișinău, principala redută în luptele politice, arată astăzi cam așa: dacă votezi pentru Năstase, faci jocul lui Dodon, dacă îl votezi pe Ceban, te pliezi direct pe interesul rusesc. Oricum ai da, oricum ai suci-o, ajungem tot acolo. Direct sau pe ocolite.

Singura șansă de scăpare este să câștige al treilea. Dar unde-i el și cum îl cheamă?