Vladimir Voronin a venit la putere călare pe calul rusesc, dar a reușit să se mențină și sa ia un nou mandat doar pentru că, între timp, s-a reorientat către Occident, după ce i-a “trădat” pe ruși, respingând-le proiectul de federalizare. Bătrânul general a intuit că, dacă acceptă Planul Kozak, americanii nu-l vor ierta, iar rușii nu vor mai avea nevoie de el. Și-a ascultat instinctele și a supraviețuit.

Situația se repetă și în cazul lui Igor Dodon, doar că el încearcă sa intre de două ori în aceeași apă, adică preferă să meargă din nou pe mâna Moscovei în detrimentul Occidentului (americanilor). Riscantă decizie, mai ales că este greu de anticipat costurile acestui afront antiamerican. În lipsa unui precedent exact, singurul reper rămâne maidanul de la Kiev, dar, din câte știm, acolo trucul nu a mers. Cel puțin așa cum spera ”dodonul” urainean de atunci. Va merge în cazul nostru? Bună întrebare.

De peste ocean au fost deja lansate primele săgeți și s-a activat și baza de la Deveselu. Semnale de supărare foarte sugestive, care, în mod sigur, îi provoacă emoții liderului socialist de la Chișinău. Probabil, scopul vizitei sale la Moscova e să-și determine patronii să amâne federalizarea până după alegerile prezidențiale.

Problema e că acum rușii trebuie sa aleagă: să profite de puterea pe care o dețin astăzi în Moldova și să-și ducă planul la bun sfârșit, sacrificându-l eventual pe Dodon, sau să-și menajeze favoritul și să-l lase să câștige al doilea mandat. Situație pe muchie de cuțit. Sunt sigur că decizia Rusiei va fi clară în curând, dar primele semnale arată că persoana lui Dodon nu-i neapărat o prioritate pentru ea. A fost sacrificat Medvedev, dar nu va fi sacrificat Dodon…

Soluția salvatoare pentru Dodon este sa-i convingă acum pe ruși că nu va pierde puterea după alegerile prezidențiale și că, până atunci, își va asigura o majoritate stabilă și sigură în parlament. Oricât ar părea de paradoxal, argumentul forte în această ecuație este că se va bate cu Maia Sandu. Da, da! Lui Dodon îi convine de minune situația actuală și speră să întindă această stare de spirit cât mai mult posibil, ca să nu apară un alt concurent pe dreapta, capabil să treacă în turul doi. El știe (și are dreptate) că pe Maia Sandu o poate învinge, așa cum l-a învins Ceban pe Năstase la localele din Chișinău. Mai ales că a mai înfrânt-o, fără drept de apel, acum patru ani.

Într-adevăr, șansele Maiei Sandu sa-l doboare pe Dodon sunt cam mici, mai ales după evoluțiile din ultima jumătate de an. Va reuși ea să se autodepășească, de această dată? Nu se prea vede să fi învățat ceva din lecțiile triste ale trecutului său politic. Aceeași fire înțepată și inflexibilă, același mesaj confuz, aceeași atitudine arogantă față de potențialii parteneri. Sincer, nu văd ce ar putea-o face să acumuleze, în turul doi, de două ori și ceva mai multe voturi decât în primul tur (dacă e să ținem cont ce arată azi sondajele). Întrebarea este dacă americanii și ceilalți occidentali observă aceste lucruri.

Așa ca haideți să nu ne grăbim cu concluziile. S-ar putea ca ziua de mâine să arate foarte diferit față de cea de azi.