Despre propaganda rusească și forța ei incomensurabilă se vorbește foarte mult, mai ales în zona neoliberală. Practic, orice eșec în plan ideologic, implicit politic, se pune în cârca unor hackeri enigmatici, plătiți de FSB, și unor pretinse diversiuni propagandistice care, iarăși, ar fi girate de niște creiere super dotate, ascunse prin catacombele de sub Piața Roșie din Moscova.

Nici nu e nevoie ca cineva să explice cum funcționează acest mecanism și cum de reușește Rusia să influențeze în sens distructiv ditamai sisteme de dimensiune planetară. Cât de real este ca Moscova să câștige alegerile în Statele Unite, să scoată Marea Britanie din UE, să dezmembreze Spania și să facă multe alte lucruri care i se impută?

V-ați gândit vreodată cum e posibil așa ceva? Cum e posibil ca națiuni întregi, complet străine și, de multe ori, ostile regimurilor sovietice și neosovietice, care guvernează Rusia de mai bine de 100 de ani, să devină o pradă atât de ușoară în fața propagandei acelorași regimuri? Ce mecanisme se aplică, încât sunt atât de eficiente? Televiziunea? Dar câți dintre americani, britanici sau spanioli, chiar și aceiași români, se informează de la televiziunile rusești? Internetul? Să zicem că aici posibilitățile sunt mai puțin limitate. Totuși, cele mai mari rețele de comunicare online nu sunt nici pe departe rusești. Rușii pot cel mult să se folosească de ele. Dar să le domine și să le utilizeze în masă împotriva celor care le patronează și gestionează parcă pare prea mult. Prea mult pentru o țară cu o populație de două ori mai mică decât cea a SUA și de zece ori mai mică decât cea a Chinei. Pentru o țară care se zbate de 30 de ani ani să iasă din spațiul lumii a treia și tot nu-i reușește.

Cine sunt acele genii anonime, care reușesc, într-un mod atât de discret și misterior, să joace pe degete o lume întreagă? Or, la asemenea capacități, Rusia ar fi trebuit să aibă de mult propriul internet și sisteme de operare online, să inventeze cel puțin un smatphone, capabil să concureze cu Apple sau Samsung, să aibă deja pusă la punct propria inteligență artificială. Nu să le fure de la concurenți. Da, pirații au creat mereu probleme pe mare, dar să spui că au împiedicat dezvoltarea imperiilor și că au influențat în mod categoric progresul omenirii sună infantil.

Nu vi se pare deplasat să credem că orice opoziție față de politicile neoliberale ale birocrației occidentale are rădăcini rusești? Nu v-ați gândit măcar o clipă că această opoziție poate fi absolut firească și n-are nevoie să se inspire din afară ca să existe? Credeți că întreaga lume occidentală este formată după calapodul acestei birocrații provizorii și doar printr-o ingerință străină poate fi influențat raportul de forțe? Mai ales în societăți în care libertatea de gândire și expresie sunt valori fundamentale, iar autonomia individuală e mult mai pronunțată.

Dar nu cumva Rusia e doar o simplă sperietoare? Nu cumva se recurge la niște vechi tertipuri pentru a justifica unele acțiuni și intenții nefirești, care, pur și simplu, nu pot fi argumentate pertinent? Exact cum își sperie părinții copilul neastâmpărat, amenințându-l că va veni acuș un nene rău, care-l va băga într-un sac și-l va duce nu știu unde. Totuși, până și copilul se prinde, până la urmă, că Bau-Bau nu există în realitate și că părinții încearcă să-i impună astfel propria voință, deoarece altfel nu îl pot convinge să le facă pe plac.

Sunt cam multe întrebări care necesită răspuns, nu-i așa? Ce-ar fi să să răspundem la ele, în primul rând? Atunci când tutorii noștri autointitulați, oploșiți prin cancelarii străine parazitare, ne asigură, cu o pretinsă grijă părintească, că nu avem de ales decât între Rusia și Occident și ni-l tot invocă pe nenea cu sacul.

Faceți o listă cu teze și antiteze și porniți de aici. Și dacă veți privi atent, veți observa că nici tezele, nici antitezele, nu au identitate națională. Că nu pot fi atribuite unui corp etnic sau unei țări anume, ci unor grupuri total neomogene din acest punct de vedere, care nu se subordonează niciunui stat, fie el occidental sau euro-asiatic. Este un prim-pas spre maturitatea intelectuală. Bănuiesc că fiecare dintre noi tinde să o atingă.

P.S. Apropo, cred că Rusiei îi convine de minune acest statut și nici nu încearcă să demonteze miturile respective. În caz contrar, prin ce ar mai ieși în evidență?