Nu știu dacă a mai observat cineva, dar la aceste alegeri s-a mai produs o premieră. Nu-mi amintesc nici un scrutin până acum, în care Mitropolia Moldovei să n-aibă un favorit. Chiar dacă au existat poate cazuri izolate în care clericii și-au îndemnat enoriașii să susțină o anumită candidatură, a lipsit acea acțiune coordonată care transforma, de obicei, Biserica Ortodoxă din Moldova, subordonată Patriarhiei Ruse, într-un redutabil agent electoral.

Ce a determinat această pasivitate și lipsă de hotărâre? Presupun că explicații sunt două:

1. Slujitorii Bisericii s-au săturat ca de mere pădurețe de Dodon (logic, pe el ar fi trebuit să-l susțină, nu-i așa?), pentru că orice asociere cu el le afectează grav imaginea. De la falsa smerenie a celui mai ”ortodox” mincinos politic, până la intratul în chiloți în mănăstire, toate au atras critici virulente și au pus Biserica în lumină proastă, ceea nu avea cum nu-i irite pe slujitorii săi. Așa că este posibil ca mulți dintre ei să-și fi dorit din toată inima ca acest ”președinte de la Dumnezeu”, vorba patriarhului Kirill, să dispară cât mai repede din viața lor;

2. În premieră, pare să nu fi existat acea circulară pe verticală, prin care preoților să li se ceară expres să-și folosească autoritatea pentru a influența victoria candidatului prorus. Mai mult, nici Mitropolia Moldovei, la modul oficial, nici mitropolitul Vladimir, în nume personal, nu au avut, de această dată, nicio recomandare pentru credincioși. Până și episcopul Marchel, cunoscut pentru samovolnicia sa și atașamentul profund pentru pravoslavia velicorusă, s-a manifestat foarte discret în această campanie electorală. Cam ciudat, nu-i așa?

Pe de altă parte, s-a observat o implicare mult mai directă din partea preoților celeilalte Mitropolii, a Basarabiei, iar unii dintre ei și-au afișat chiar deschis susținerea pentru oponenta lui Igor Dodon, Maia Sandu. Dar nici în acest caz, nu pare să fi existat vreo directivă pe verticală, cel puțin nu la nivelul Patriarhiei Române. Poate doar la nivel local, în virtutea… autonomiei.

…

Până acum, dintre toți liderii religioși doar patriarhul rus Kirill a avut o poziție oficială referitoare la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. El i-a transmis un mesaj de binecuvântare președintelui ales Maia Sandu și și-a exprimat speranța că, pe perioada mandatului ei, relația frățească dintre stat și Biserică (cea rusească, bineînțeles) nu va avea de suferit. Probabil va dori și să se vadă cu ea, atunci va întreprinde prima sa vizită oficială la Moscova, după cum a anunțat.

Deși, sincer, m-am așteptat la un mesaj de felicitare și din partea Papei Francisc. Or, el este singurul lider religios (probabil s-ar cere un ”pseudo” în față), care este recunoscut și apreciat de reprezentanții echipei câștigătoare și confrații lor de idei.

Este doar o părere, luați-o ca atare.