Marțea trecută, Curtea Constituțională a amânat cu o săptămână să se expună într-o chestiune, care, în mod normal, nu suporta amânare. Este vorba despre interpretarea Articolului 85 din Constituție, care se referă la condițiile desemnării candidatului pentru funcția de prim-ministru. Asta după ce președintele Maia Sandu a înaintat-o repetat pe Natalia Gavrilița, în pofida faptului că, între timp, în Parlament s-a formalizat o majoritate care venise deja cu propriul candidat.

Ezitarea CC de a se pronunța într-o chestiune atât de simplă și clară a creat confuzie printre experți, mai ales că magistrații înaltei curți au interpretat anterior această situație, cu doar un an și ceva înainte, la sesizarea deputatului Platformei DA, Igor Munteanu. Adică nu trebuiau decât să reconfirme ceea ce a mai confirmat o dată. Mai exact, că Maia Sandu a sfidat norma constituțională, prin urmare, decretul ei de desemnare repetată a Nataliei Garviliță este ilegal.

Această tăcere enigmatică de tocmai o săptămână a lăsat, bineînțeles, loc de interpretări. Liderul Mișcării Antimafie, Sergiu Mocanu, s-a arătat convins că, prin această amânare, magistrații Curții Constituționale i-au dat Maiei Sandu timp să-și conștientizeze eroarea și să-și retragă decretul abuziv. Ca să nu fie nevoiți să o incrimineze oficial pentru încălcarea Constituției. I-au ieșit la întâmpinare, cum ar veni, din complezență și bună intenție. Într-adevăr, situația pare atât de clară, încât altceva nu-ți prea vine în minte.

Cu toate acestea, niște lucruri ciudate s-au întâmplat, care ne fac să ne îndoim de logica firească și să cădem, mai degrabă, în patima teoriei conspirației. Este vorba despre comportamentul inadecvat al șefului Delegației UE în Moldova, Peter Michalko. Inadecvat în sensul statutului său diplomatic, pe care l-a sfidat în mod evident în ultimele zile. Acesta a pornit o campanie activă împotriva candidatului desemnat de majoritatea parlamentară, cu o virulență care ridică mai multe semne de întrebare. 

În primul rând, ambasadorul a preluat limbajul politico-electoral al Maiei Sandu, numindu-i pe unii deputați infractori, chiar dacă nicio instanță nu a confirmat oficial această supoziție. Adică Michalko a încălcat, cu bună știință, prezumția nevinovăției. Este un lucru inacceptabil pentru oricine, darămite pentru un diplomat străin, pentru că aici vorbim despre un drept universal, garantat de Carta Europeană a Drepturilor Omului. Și asta dincolo de absurditatea în sine a ideii că un candidat desemnat de majoritatea parlamentară nu poate fi acceptat, din cauza unor presupuse suspiciuni privind integritatea deputaților care l-au înaintat. Excelență, auziți ce spuneți?!

De asemenea, rebelul diplomat european s-a înregimentat deschis în tabăra celor care strigă că actualul parlament ar fi nelegitim, chiar dacă argumentele prezentate de ei în favoarea acestei idei pică la prima întrebare pertinentă. Or, dacă politicienii și comentatorii își mai pot permite să bată câmpii și să adopte limbaje politicianiste, acest lucru este  nepermis unui ambasador, mai ales cu un asemenea statut. 

Michalko ar trebui să înțeleagă că vorbește în numele Uniunii Europene, care acum doi ani, a recunoscut rezultatele alegerile parlamentare și respectiv legalitatea actualului parlament. Este un parlament ales în mod democratic, de către cetățenii moldoveni, sub strictă monitorizare internațională, iar mandatul său expiră peste doi ani. Nu s-a întâmplat nimic până acum care ar putea anula acest mandat. Ce se întâmplă, așadar? 

Și iată că aflăm, din surse neoficiale, că șeful misiunii UE, alături de alți ambasadori străini, nu s-a limitat doar la mesaje politice părtinitoare, lansate prin intermediul presei, ci ar fi recurs la presiuni directe asupra Curții Constituționale. Adică le-ar fi cerut direct magistraților să emită o decizie în favoarea Maiei Sandu, chiar dacă aceasta ar veni în contradicție cu norma constituțională în sine și ar compromite în mod evident imaginea acestei instituții supreme.

Sigur, acest lucru este greu de demonstrat, dar poate fi luat în calcul, mai ales în contextul acestei amânări enigmatice, despre care am vorbit mai sus. Or, dacă este așa, “sacrificiul nediplomatic” la lui Michalko capătă sens. Prin urmare, ne-am putea trezi mâine cu o decizie care să răstoarne nu doar logica constituțională, ci și ditamai mitul despre statul de drept, promovat și susținut formal de aceeași Uniune Europeană. 

De fapt, mai există cineva care crede în aceste mituri?