Curajul este o mare virtute. O piatră rară, un metal prețios. Este un sentiment complex, pentru că-i format din câteva straturi de virtuți. Un om poate fi curajos doar dacă întrunește mai multe calități. Acestea sunt: iubirea, spiritul de jertfă, onoarea, simțul responsabilității, sinceritatea, ÎNȚELEPCIUNEA. În lipsa acestor virtuți, curajul nu mai e curaj, e nebunie, aventură, reflex cauzat de frică sau întruchipare a urii.

Curajul presupune asumarea conștientă a unor riscuri. Fie din dragoste pentru cineva, fie de dragul adevărului, fie de dragul binelui comun, fie de dragul unor valori supreme, fie dintr-un profund sentiment al dreptății. Curajos este cel care se angajează conștient într-o luptă inegală, care nu se teme să riște, care este gata să se sacrifice pentru cineva/ceva la care ține, care ia greul asupra lui, când ceilalți sunt dominați de frică.  

Ceea ce face Maia Sandu NU este o manifestare de curaj. Este exact opusul.

Să te ascunzi în spatele mulțimii și să îi ceri să te apere, în timp ce tu îți promovezi interesele, e o dovadă de lașitate, nu de curaj. Curajos e cel care protejează mulțimea, care ia loviturile asupra sa, nu cel care o se ascunde în spatele oamenilor și îi expune în fața pericolului.

Despre ce curaj în lupta cu corupția (că despre asta vorbește, zi și noapte) putem vorbi, în cazul ei? Păi ea și-a luat consilier la Președinție un fost ministru condamnat pentru corupție. Nu bănuit, nu acuzat, ci CONDAMNAT definitiv de instanța de judecată. O altă consilieră, pe care o ține strâns în brațe, are grave probleme de integritate. Confirmate. Altu-i cu averi nedeclarate și firme prin offshor-uri… Ea e înconjurată de aproape toți oamenii lui Filat, cel care va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai corupți prim-miniștri pe care i-am avut. Despre ce vorbim?

Să ai curaj înseamnă să te poți dezice, în primul rând, de oamenii din preajmă, care încalcă principiile în care crezi cu tărie. Să-ți sacrifici propriul confort, să-ți asumi riscul de a fi blamat, scuipat, înjurat. Să-ți asumi riscul de a rămâne singur în fața tuturor. Nu să arunci cu pietre peste gard. Asta-i ușor și nu implică niciun risc.

Să ai curaj înseamnă să poți spune lucrurilor pe nume. Să recunoști inclusiv că ai exagerat în campania electorală, că ai promis lucruri pe care nu le poți îndeplini. Să le spui oamenilor nu ceea ce vor să audă, dar ceea ce este adevărat. Chiar dacă astfel riști să-ți pierzi din admiratori. Iar adevărul este că anticipatele pentru care este gata să sacrifice totul nu-s decât goană după vânt. Reglări ieftine de conturi. Schimbarea lui Tanda cu Manda. Doar un om mărunt, de nimic, creează așteptări bazate pe iluzii deșarte și seamănă discordie între oamenii lui, provocându-i să-și scoată ochii, de dragul unor scopuri înguste, egoiste.

Să ai curaj înseamnă să poți spune, clar și răspicat, că, în 1992, moldovenii au luptat pentru libertate, pentru identitate românească, pentru dreptul de a-și decide singuri soarta. Că războiul a fost contra hegemoniei rusești, contra unei armate de ocupație. Chiar cu riscul de a-ți pune în cap o parte din „prieteni”, locali și străini. Nu să îndrugi inepții abstracte despre o pretinsă luptă cu niște oameni răi, fără față și fără nume.

Să ai curaj înseamnă să iei decizii, în funcție de interesul oamenilor tăi, al țării tale, nu să te pliezi laș pe interese din afară și să faci sluj în fața străinilor. Înseamnă să înfrunți demn riscul de a fi pus la zid, de a deveni proscris. Nu să bagi la înaintare jurnaliști, ONG-iști, ambasadori și armate întregi de trolli. Ca să te spele pe tine. Să-i pui să vorbească în numele tău.

Să lași de la tine, să-ți calci pe orgoliu, să-ți sacrifici propriul interes, de dragul interesului comun, iată cum se manifestă curajul. 

Maia Sandu se ascunde după jocuri de cuvinte, lansează perdele de fum, minte apăsat, ca să impresioneze, să înșele vigilența. Ea sare în urma trenului, nu înaintea lui și doar creează impresia că riscă. Dar asta nu se vede clar, dacă e ceață. Așa că singura preocupare a lor este să mențină ceața. În capetele oamenilor.

De fapt, ea nu riscă nimic. Iar asta înseamnă că nici nu le va oferi nimic celor care își pun speranțe în ea, celor care o iubesc sincer și se sacrifică de dragul ei. Mai mult, este gata să sacrifice, fără nicio remușcare, întreaga țară, cu toți oamenii ei. Și o va face, veți vedea.

…

În ultima vreme, într-un timp foarte scurt, a fost compromisă, ridiculizată, terfelită o listă întreagă de termeni și expresii, care exprimă noblețe, cuvinte care au, prin definiție, sensuri înălțătoare, sacre. „Principii”, „valori”, „meritocrație”, „onestitate”, „drepturi”, „toleranță”…

Am ajuns să avem o stare de disconfort numai la auzul acestor cuvinte. Dar știți de ce? Pentru că au fost folosite impropriu, în contexte dezonorante. Pentru că în spatele lor s-au ascuns parveniții, ticăloșii și mișeii. Deoarece au fost utilizate pe post de paravan pentru prostie și incompetență, pentru interese meschine, ca ambalaj pentru minciună. 

Degrabă, aceeași soartă o va avea și expresia „om bun”, și „curajul”, despre care am vorbit aici.

Cine are CURAJ să meargă împotriva curentului?