Mulți oameni cumsecade de la noi se lovesc astăzi de o mare incertitudine. Pe de o parte, se simt obligați să se opună hegemoniei rusești și cercurilor mafiote KGB-iste, pe de altă parte, înțeleg că alternativa progresistă, reprezentată de Maia Sandu și clica ei neomarxistă, contrazice flagrant  principiile de bază ale Democrației și ale libertății umane în ansamblu.

De aici toată această confuzie generală și sentimentul perpetuu că ne lovim cu stângul în dreptul, fapt ce ne provoacă durere și ne împiedică să ne mișcăm înainte. Ca în filmele despre îngeri și demoni, în care ții, în mod firesc, cu îngerii, doar că regizorii decid să facă o glumă proastă și să întoarcă lucrurile cu susul în jos. Adică să ți-i prezinte, într-un final, pe demoni ca fiind cei buni. 

Ca să spulberăm această confuzie, haideți să clarificăm niște lucruri. În virtutea (sau din cauza) faptului că ne aflăm, din punct de vedere geografic, la interferența a două lumi opuse, din punct de vedere conceptual-ideologic, ne-am împăcat, cu timpul, cu ideea că trebuie să alegem una din ele. Ori cu Estul, ori cu Vestul, ori cu Rusia, ori cu România, ori cu Uniunea Europeană, ori cu Uniunea Eurasiatică. În principiu, până acum a fost simplu, era suficient să te regăsești într-o tabără sau alta și să te angajezi în luptă, fie activ, adică zi de zi, fie pasiv, o dată la patru ani, când eram chemați la urne. 

Doar că, între timp, treburile au început să se complice. Conturul relativ clar între cele două universuri a început să se dilueze treptat, imaginile au  început să se suprapună și să devină tot mai neclare, ceea ce a provocat un fel de disfuncție optică. Ca în cazul miopilor, care văd lucrurile de la distanță într-o formă diluată și confuză și care sunt puși în situația să ghicească, să intuiască ce au în față, fără a fi siguri că știu exact spre ce se îndreaptă. 

Și asta din cauza faptului că peste lumile pe care le vedeam în hotarele lor clare s-a așezat o nebuloasă care ne-a încețoșat privirea. Aceasta se împrăștie rapid peste omenire și amestecă culorile, astfel încât să nu ne mai putem ghida după diferențele clasice, care ne permiteau să ne orientăm. Această nebuloasă poartă numele de Globalizare, Societate Deschisă, Progresism, Noua Eră etc. și e provocată și întreținută de o grupare ocultă, ultrabogată și ultrainfluentă. Ea nu are o identitate care să se înscrie în marja înțelegerii obișnuite, adică nu se raportează la națiune, religie, rasă, cu atât mai mult stat, astfel încât să te poți regăsi ușor și să știi cum te poziționezi. Dimpotrivă, ea mănâncă, asemenea ruginii, toate aceste diferențe naturale, creând o masă omogenă, inodoră și incoloră, lăsând lumea mioapă, fără repere, fără puncte de sprijin.

Mai pe scurt, este un război contra identității. Pentru non-identitate. Ce înseamnă identitatea? Gen (sex), familie, casă, sat/oraș, nord/centru/sud, stat, națiune, tradiție, credință, rasă… Singura identitate tolerată de ei e cea de pământean. Deocamdată.

Scopul? Omul fără identitate nu opune rezistență, pentru că n-are la ce se raporta, n-are ce apăra, n-are pentru ce se sacrifica, pentru că pierde noțiunea FIRESCULUI. Și astfel devine ca plastilina, îi dai ce formă vrei.

Păi iată, cea mai clară manifestare a acestui conflict civilizațional s-a produs anul trecut, în Statele Unite. Nu degeaba multă lume, cu privire lăuntrică pătrunzătoare, s-a agitat și a tras semnale de alarmă. Pentru că a înțeles că războiul capătă o altă formă, că armele de care dispunem sunt vechi și depășite și nu sunt în măsură să oprească avalanșa. Mai ales că această caracatiță a pus mâna pe toate pârghiile de influență, de la mijloacele de informare-manipulare, până la instituțiile menite să arbitreze echidistant competițiile politico-ideologice. Legea a fost frântă, regulile – anulate, tradiția și cutuma – scoase din uz. Ca în luptele de K1. Și au câștigat. Mai exact, și-au însușit abuziv victoria, în lipsa unui juriu neutru.

Respectiv, era firesc să ne așteptăm că, în curând, o să ne vină și nouă rândul, ca și restului lumii, de altfel… 

…

Vă amintiți de mișcarea Black Lives Matter (BLM), din SUA? A apărut după ce un cetățean de culoare, care a comis nu știu ce infracțiune, a fost omorât de un polițist, în timp ce era reținut. Cazul a reprezentat un pretext ideal, pentru a scoate la vedere, pe teren deschis, războiul dintre lumea veche, tradițională, și cea nouă, zis progresistă. 

Activiștii BLM, alături de ANTIFA (organizația lui Soros, specializată în lupte de stradă), s-au dezlănțuit atunci cu toată furia asupra lumii din jur. Împinși din urmă de presa mainstrean și susținuți deschis de oamenii „sistemului’, aceștia au început să omoare, să distrugă, să incendieze. Au instaurat anarhia în orașe întregi, au sfidat deschis legea și i-au atacat cu brutalitate pe oricine li se opunea. Interesul a fost pur electoral, de intimidare, de descurajare a tradiționaliștilor, care-l susțineau pe Trump. Lucru evident pentru orice om cu un minim discernământ.

Culmea e că mișcarea BLM a ajuns să fie nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace (asta ca să vă imaginați ce proporții a căpătat Absurdul sau, mai exact, să înțelegeți cât de influentă a ajuns această Caracatiță)…

Mișcarea BLM nu are treabă cu negrii în sine, așa cum reiese din denumire. Denumirea și statutul oficial sunt doar un ambalaj. În realitate, ea este o armă în acest război pentru non-identitate. Ca și ANTIFA, care, formal, luptă contra unui fascism iluzoriu, dar, în realitate, dușmanul său este însuși conceptul de Națiune. 

Mișcarea BLM, ca și ANTIFA, există peste tot în lume, mai ales în lumea albă. Și la noi există, mai mult, se bucură de sprijin la cel mai înalt nivel. Pentru că mentorii și diriguitorii lor au obținut, anul trecut, o mare victorie aici. Au câștigat Președinția. Da, Maia Sandu este expresia fidelă a acestei caracatițe. Este creația ei. Dacă vă veți uita atent, veți observa că ea nu are identitate și nici simțuri biologice de bază.

… Ei cheamă astăzi la revoluție, la răsturnarea ordinii constituționale. Ei vor să forțeze instaurarea lumii noi, cu orice preț. Țineți minte! Războiul lor nu este contra corupției, nici a hoției, nici a nedreptății sociale. Războiul lor este contra identității noastre firești, moștenite. Este un război contra normalității, așa cum o înțelegem noi și cum au înțeles-o înaintașii noștri…

Mă întrebați cum rămâne cu pericolul rusesc? Rămâne. Așa cum a fost, pentru că nu plecăm nicăieri. Tot aici, la confluența celor două lumi antagoniste suntem, din păcate. Geopolitica nu a anulat-o nimeni. Iată de ce, va fi foarte greu.

Dar dacă mă întrebați pe mine ce aleg, să-mi apăr trupul sau sufletul, să știți că aleg sufletul. Pentru că e veșnic.