Republica Moldova este o imitație, am mai vorbit despre asta. Este un stat-fake, cârpit la repezează, după principiul „nu-i cum trebuie-i bun cum este”. Care a fost logica înființării lui, cred că-i clar.

Și cum statul este o imitație, bineînțeles că și toate structurile sale constitutive sunt și ele imitații. Și nu doar instituțiile, ci și procesele în sine, cum sunt politica, economia, relațiile externe, justiția, educația, cercetarea etc. Ele există, de jure, dar, de facto, sunt făcătură. Exact ca în cazul carnetului de conducere, obținut prin metode ilicite – el (documentul) este real, nu-i contrafăcut, doar că deținătorul lui l-a obținut fraudulos, fără a parcurge etapele legale. Prin urmare, în acest caz, avem de a face cu un șofer profesionist doar în acte, pentru că, în realitate, el este amator, autodidact. 

Culmea e că, pe lângă statul-fake, care ne-a fost încropit din ceea ce exista la îndemână la vremea respectivă, în 1991, pe parcurs, a mai fost creat și un „stat paralel”, care e și mai caricatural.

Adică am ajuns să avem două tipuri de „exponenți ai statalității”, unii creați după principiul șoferului cu permisul obținut ilicit (care, cel puțin, deține acte autentice) și alții având la bază o școală nerecunoscută oficial, neautorizată, samavolnică. Vorbesc despre cei instruiți la tranning-uri și cursuri de „dezvoltare personală”, sub egida ONG-urilor conectate la rețeaua globalistă a lui Soros, în cea mai mare parte, în urma cărora, beneficiarii s-au ales cu CV-uri groase, „diplome de absovire” și chiar cu „titluri academice”.

Ca să fie mai clar ce am în vedere, am să mai dau un exemplu – gradele militare. Pentru că noi avem și două categorii de falși ofițeri, pe lângă „doctorii”, „academicienii” și alte pături pretins elitiste, care-s goale în realitate. Primii sunt cei care și-au primit steluțele pe epoleți, drept favoruri din partea superiorilor sau decidenților politici (amintiți-vă numai cu câți generali ne-am pricopsit în acest mod, deși unii dintre ei n-au făcut nicio zi de armată). Ceilalți, în genere, au primit „grade militare” din partea unor ONG-uri sau organizații obștești, cum li se mai spune pe la noi, formate din veterani sau rezerviști, care, sufletește, încă se mai simt parte a sistemului. Or, dacă, în primul caz, se respectă o anumită formalitate, în cel de-al doilea chiar vorbim despre o imitație pură.

Păi, iată, confruntarea la care asistăm azi este între formalitate și formalism, între… permisul cumpărat și cel contrafăcut, între generalul pe pile și cel fals, între doctorii în științe cu lucrări plagiate și experții formați de școli inexistente.

Mă întreabă lumea ce va fi mai departe. Ce poate fi, prieteni? Casa noastră (statul) Republica Moldova a fost construită fără fundament și din materiale contrafăcute. Putem să încercăm să o mai vopsim, să o mai cârpim, să-i punem niște proptele, dar nimeni nu poate da garanții ca poate rezista la cutremur. În plus, uzura e atât de mare deja, încât e mai simplu să o demolezi și să-ți construiești alta decât să o întreții pe asta. Dar cum să-ți construiești alta, când materiale îs și mai puține și încă mai proaste decât erau inițial?

Nu e o dramatizare, e o constatare la rece. Vreți să ne îmbătăm cu apă chioară? Putem încerca, dar chiar de ne reușește, a doua zi oricum ne vom trezi la loc. Am avut timp suficient să ne convingem de asta.

Pământul trebuie să-l păstrăm, să avem grijă să nu-l pierdem, nu casa.