„Maia Sandu e bună și trebuie să rămână, guvernul e rău și trebuie să plece”; „România are o datorie față de noi, prin urmare, ajutoarele pe care ni le oferă nu ne obligă la nimic”; „Unirea este un strigăt în pustiu, deoarece acest subiect nu interesează pe nimeni de la București”; „E vremea să ne construim propria națiune, o națiune moldovenească, în care să intre și găgăuzii, și rușii, și ucrainenii, și bulgarii (civică, altfel spus)”.

Acestea sunt mesajele de bază, pe care le-am desprins din emisiunea de lansare în politică a lui Dragoș Galbur și a Partidului Național Moldovenesc pe care îl coace.

Concluzia pe care am tras-o la rece este că noul partid creat de Dragoș Galbur este nimic altceva decât un back up pentru Maia Sandu, care înțelege că PAS și Guvernul „oamenilor buni” au dat-o în bară rău de tot și că o trag la fund ireversibil. Prin urmare, încearcă acum să se spele pe mâini și să facă în așa fel, încât oalele să se spargă de capul lor, nu și de capul ei. Îi sacrifică, altfel spus, cu bună știință, lăsându-i să se înece de unii singuri. Nimic deosebit pentru politicienii de un asemenea tipaj.

De ce conservator? Simplu, numai cei bătuți în cap nu înțeleg că era liberaștilor apune și că viitorul politic aparține conservatorilor, cel puțin în următoarele 1-2 decenii. Așa că pregătiți-vă degrabă să o vedeți și pe Maia la biserică, cu broboadă pe cap și lumânare în mână. Așa, cum se cuvine, nu cum făcea Dodon, care mergea în chiloți la mănăstire. PAS la parada gay-lor, iar Maia la Biserică. Ca să fie clar cine și ce răsuflă, chipurile. Să împăcăm și capra, și varza, cum ar veni.

Așadar, Dragoș are acum o sarcină extrem de importantă – să adune sub umbrela sa „influencerii” care nu se mai lasă duși de căpăstru de parveniții din PAS; să strângă de pe jos electoratul dezamăgit, care a căzut între timp din căruța Maiei Sandu; să liniștească spiritele în zona electoratului filorus, care a votat PAS în prostie la anticipate, iar acum îi pare rău; să neutralizeze curentul unionist și să tempereze spiritele mai rebele, care încep să atace deschis actuala guvernare; să-i ofere o alternativă diasporei, care a înțeles că a fost trasă pe sfoară la alegerile trecute.

„Lupta cu corupția” și „dezoligarhizarea” rămâne o temă centrală, dar trebuie rebranduită (radicalizată), prin urmare, și această sarcină cade tot pe umerii lui Dragoș (că pe cei din PAS nu-i mai crede nimeni).

Tot ce va reuși să strângă de pe aceste segmente le va direcționa către Maia Sandu, la alegerile prezidențiale viitoare, pe care, după cum spune chiar el, tot ea trebuie să le câștige. E clar?

Noul partid va fi și progresist, și tradiționalist, și românesc, și moldovenist, și proeuropean, și prorus (pragmatic), și pentru omul simplu, și pentru cel compus. Adică exact ceea ce ar vrea să pară Maia Sandu, dar, din cauza PAS și a diletanților de acolo, nu poate părea.

Așadar, noul partid e aceeași Maie, dar cu pălărie de paie. Să vedem dacă va împușca, dar nu cred.