Dacă tot suntem la final de an și, tradițional, facem totalurile, vă propun o analiză, din perspectivă personală și oarecum abstractă, despre ce avem și unde am ajuns. Așadar, la o privire mai îngustă a realității în care trăim, vom observa că statul Republica Moldova se apropie vertiginos de un colaps răsunător. Din păcate, inevitabilul s-a produs, iar adevărul crud a ieșit la suprafață și până și cei mai optimiști recunosc, în sinea lor, cel puțin, că situația a degradat atât de mult, încât va fi extrem de greu de îndreptat lucrurile.

Deși unii mai atenți au anticipat cam încotro suntem împinși și au tot tras semnale de alarmă, lipsa de educație a societății, degradarea morală a elitelor, deturnarea intenționată a spiritului critic și incapacitatea cronică a maselor de a discerne adevărul de minciună și de a sesiza manipularea au creat o lume plină de contraste, confuză și mai vulnerabilă decât oricând. Până și instinctul animalic de autoconservare a fost profund afectat. Asta demonstrează că abundența de informație este infinit mai periculoasă decât lipsa ei, iar accesul liber și nelimitat la rețelele de comunicare publică implică riscuri uriașe pentru oamenii subdezvoltați din punct de vedere spiritual și intelectual. Iar ei, după cum bine știm, reprezintă majoritatea.

În același timp, victoria zdrobitoare și decisivă, de acum un an și jumătate, a partidei „Soros”, condusă la nivel local de Maia Sandu, s-a transformat rapid din avantaj într-un mare handicap pentru fondatorii și finanțatorii rețelei, deoarece a scos la iveală goliciunea interioară a „elitelor” create după acest calapod și au demonstrat în practică în ce constau adevăratele lor „principii” și „valori”, ascunse, pe parcursul multor ani de zile, după noțiuni nobile precum Libertatea, Democrația, Drepturile Omului. Mai mult decât atât, au dezgolit frumos și ambasadele străine și „partenerii internaționali”, care s-au decredibilizat total, fiind nevoiți să recunoască indirect (sau prin omisiune, cum spune Liliana Vițu), că rolul lor este să-și promoveze propriile interese și să-și protejeze favoriții, nicidecum pe cetățenii Republicii Moldova sau nu știu ce valori fundamentale.

Astfel, cetățenii moldoveni au avut posibilitatea să se convingă, încă o dată, că politica dublelor standarde este aplicată de către toți, fără excepție, și să constate, fie și cu întârziere, că ajutor sincer și dreptate nu avem de la cine aștepta. Doar România mai face corp distinct în această lume și doar pe ea mai putem încă miza. În rest, suntem singuri și pe cont propriu și este bine să înțelegem, în sfârșit, acest lucru.

Bilanțul fatidicului an politic 2022

Dacă e să facem o retrospectivă, pe scurt, a anului politic 2022, nu putem trage decât câteva concluzii amare:

1. Instituția Parlamentului (puterea legislativă supremă în stat) a fost, de facto, desființată. Legislativul s-a transformat într-un club de discuții sterile, o anexă formală a partidului de guvernământ, un loc în care mitocanii își drapează nula și își flutură potența bleagă, într-o arenă de circ sau de lupte între „gladiatori”, care au menirea exclusivă de a oferi spectacol publicului. Atât. În rest, „legea” se face în altă parte, această prerogativă exclusivă a fost transmisă unor cercuri oculte și formalizată de o pretinsă comisie „pentru situații excepționale”, care a călcat în picioare toate normele și regulile existente.

2. Guvernul (puterea executivă supremă în stat) a devenit o caricatură, care nu poate furniza nimic, decât bancuri pentru publicul dispus încă să facă haz de necaz. Și poate situația n-ar fi atât de gravă, dacă lucrurile s-ar limita la atât. Dar drama constă în faptul că, sub această scoarță, s-au plodit o mulțime de paraziți, care jefuiesc țara, înșală, insultă, mint, agresează și le fură oamenilor orice șansă la o viață normală.

3. Justiția (cea de-a treia putere în stat) a fost compromisă definitiv și transformată într-o albie de porci, aservită total grupărilor de interese aflate la putere. Niciodată până acum, credibilitatea în procuratură și sistemul judecătoresc nu a fost la un nivel atât de scăzut. Singura lege care mai funcționează astăzi e cea a junglei, în care contează doar forța brută și viclenia.

4. Presa (numită și puterea a patra sau câinele de pază al societății) a fost adusă la condiția de javră docilă, care aprobă fără crâcnire și justifică orice abuz din partea stăpânilor, mai mult, îi sugrumă pe toți cei care îndrăznesc să li se opună. Restul, care, din varii motive, au rămas pe partea opusă a baricadei, au fost anihilați cu brutalitate sau sunt bruiați continuu, astfel încât vocile critice aproape că nu se mai aud în spațiul nostru mediatic. Societatea civilă, motorul așa-numitei democrații participative, se află în exact aceeași situație.

5. Președinția (am lăsat-o intenționat la coadă, pentru că ea reprezintă bomboana de pe colivă) are o singură menire – să ascundă tot acest gunoi sub preș și să perpetueze miturile pe care a fost construită șandramaua. În plus, o altă sarcină de bază este să le povestească străinilor, la cafele și fursecuri, povești populare cu făt-frumoși și ilene cosânzene, care luptă cu balaurii, iar asta le fură tot timpul și energia. Și, în acest fel, să le creeze o optică deformată celor care n-au timp și nici prea mare interes să analizeze singuri ce se întâmplă în acest colț uitat de lume.

În ceea ce privește situația social-economică și securitatea națională, aici totul e mai mult decât evident – sărăcie, frică, deznădejde.

Nu, de vină pentru acest dezmăț nu e nicidecum războiul. Dimpotrivă, războiul le-a amânat și amortizat căderea și le-a oferit pârghii și instrumente suplimentare, pentru a suprima drepturile și libertățile cetățenești și pentru a perpetua ceața din capetele oamenilor. Nu doar la noi. Or, în atare situație, spaima înlocuiește rațiunea, iar lumea se lasă ușor manipulată și este mai predispusă să-și accepte condiția ingrată. Da, insist, acest război absurd și criminal le-a picat extrem de bine așa-numitelor elite, care conduc inclusiv Republica Moldova, deoarece le permite să-și promoveze, în continuare, agenda lor perversă și îi scutește de responsabilitate, deocamdată cel puțin, pentru crimele pe care le comit și le-au comis, inclusiv până la război.

Câteva concluzii de final

Așadar, anul 2022 a fost un fel de spărgător de mituri, anul care a spulberat iluzii, anul marilor decepții, un an dominat de frică și teroare, anul care ne-a oferit mai  multe lecții extrem de dure. Totodată, a deconspirat un șir de parareligii obscure, care întunecă rațiunea lumii moderne și o împinge către o apocalipsă, a minții, cel puțin.

Pe de altă parte, a fost un an al purificării, un fel de purgatoriu, care a separat și scos la suprafață toxinele din corpul nostru social, exact cum se întâmplă cu deșeurile și mizeria care împânzesc apele în timpul furtunii. Sau ca atunci când pui carnea la fiert, iar vasul se acoperă cu spumă murdară, ce trebuie înlăturată. Or, dacă ar fi să căutăm o logică și o scuză pentru acest război sângeros și criminal, pe care-l poartă Rusia în Ucraina și de care profită cine poate, probabil asta ar fi singura lui justificare, dacă mai poate exista așa ceva.

În mod normal, în viitorul nu prea îndepărtat, ar trebui să asistăm la o resetare a acestei lumi, la o reclădire a fundamentelor, la o reformulare a valorilor. Nu, nu vorbesc despre așa-numita „mare resetare”, promovată de forțele demonice care conduc astăzi lumea și au adus-o la dezastru, ci la un proces lung și chinuitor, menit să trateze organismul nostru comun de cancerul ajuns la metastază. Asemenea procedurilor de radio și chimio-terapie, care slăbesc corpul până la epuizare și fie îl omoară, fie îl lecuiesc. Iar asta depinde, desigur, de cât de agresivă e tumoarea, dar și de vigoarea organismului propriu-zis. Prin urmare, suntem, din nou, la mila lui Dumnezeu.

Sărbători luminate tuturor și fie ca anul care vine să ne aducă pace, sănătate, curaj și înțelepciune. La mulți ani!

Mă găsești și pe Atitudini.MD