Grupul învechit în rele de la Cluj, Suceava şi Bucureşti iese din nou de la naftalină

Săptămâna trecută, reprezentanţii celor mai reprezentative organizaţii studenţeşti ale tinerilor basarabeni care-şi fac studiile în România au organizat o conferinţă de presă în care au anunţat că tineretul studios de peste Prut îi va susţine la alegerile de duminică pe tânărul istoric şi consilier în administraţia prezidenţială, Eugen Tomac, şi pe candidatul la funcţia de senator, Viorel Badea, ambii reprezentând Partidul Democrat-Liberal. La scurt timp de la respectiva apariţie publică a tinerilor, trei grupuri de iniţiativă din Suceava, Cluj şi Bucureşti, care se autoapreciază ca fiind reprezentativi în rândul tinerilor basarabeni din aceste centre universitare, au replicat tăios la mesajul lansat în cadrul conferinţei de presă, afirmând că, cităm, „tinerii care au participat la acea conferinţă de presă au declarat în mod fals că tinerii basarabeni ar susţine un anumit candidat (Eugen Tomac, PD-L) la funcţia de deputat în Parlamentul României”. Respectivul grup îşi justifică indignarea prin faptul că, recent, la Timişoara, a fost semnat un acord între organizaţiile studenţilor basarabeni din România, prin care ONG-urile se angajau „să acţioneze numai în sprijinul studenţilor şi elevilor basarabeni din România, fără a se implica în activităţi politice”.
Iată că, imediat după apariţia reacţiei respective (publicată, ca de obicei, în Jurnal de Chişinău), ne-a parvenit la redacţie un alt comunicat, cu drept de replică, prin care liderii, foşti şi actuali, ai ONG-urilor studenţilor basarabeni din România explică condiţiile şi motivele pentru care au decis să ia atitudine publică şi să-şi exprime simpatiile electorale (comunicatul îl publicăm integral alăturat).

Grupul „apolitic” reprezintă interese politice îndreptate împotriva PD-L

Menţionăm (pentru cei care nu cunosc prea multe detalii cu privire la activitatea organizaţiilor studenţilor basarabeni din România) că respectiva situaţie nu este deloc nouă şi că acţiuni aproape identice au putut fi observate şi în cazul altor campanii electorale, atât din România cât şi din Republica Moldova. Precizăm că grupul celor din Suceava, Cluj şi Bucureşti este reprezentat de aceleaşi persoane, din 2002 până în prezent, iar trimiterea la aşa-zisa rezoluţie de la Timişoara (ai cărei autori, cu siguranţă, tot ei sunt), maschează, de facto, propriile simpatii electorale manifestate de-a lungul timpului. Pentru a fi mai expliciţi, menţionăm că la alegerile parlamentare din România din 2004, grupul respectiv încerca să convingă tineretul studios să voteze pentru PSD, beneficiind de un puternic sprijin din partea unor membri marcanţi ai acestui partid (pe atunci aflat la guvernare). La alegerile parlamentare din Republica Moldova din martie 2005 acelaşi grup, speculând mai multe probleme ale studenţilor, în particular, problema permisului de şedere, aduna semnături în favoarea defunctului BMD, construcţie electorală de unică folosinţă care, nu mai este secret pentru nimeni, reprezenta interesele ruseşti în zonă. De această dată, respectiva grupare se pronunţă tranşant pentru „neimplicarea” organizaţiilor de basarabeni (care în majoritatea lor îl susţin pe Tomac) în campania electorală, ascunzându-se după argumentul că „ONG-urile trebuie să acţioneze numai în sprijinul studenţilor şi elevilor basarabeni din România, fără a se implica în activităţi politice”. Scenariul se repetă. Să vedem ce urmează.
Nicolae FEDERIUC