După un şir întreg de ieşiri excentrice şi zgomotoase în centrul capitalei, cetăţeanul de culoare John Onoje a găsit altă modalitate de a se face observat. De această dată, acesta şi-a adus o pernă şi o plapumă şi s-a instalat „cu traiul” în faţa Guvernului de la care cere (atenţie!) o locuinţă pe moca, adică „naşaru”, cum s-ar exprima moldovenii. De râs şi de plâns.

John Onoje locuieşte în Chişinău de mai bine de 13 ani. Şi, cel puţin, eu n-am auzit ca acesta să fi fost, în toată această perioadă, maltratat, discriminat, marginalizat pentru faptul că are culoarea pielii diferită de cea a majorităţii absolute a populaţiei. Dimpotrivă, am auzit mai mulţi oameni spunând că au procurat de la el ziare (o lungă perioadă de timp, înainte de a se „implica în politică”, John Onoje îşi câştiga o bucată de pâine vânzând ziare la piaţă), anume pentru faptul că are pielea închisă la culoare. Pentru că le era, într-un fel, milă de el, pentru a-l încuraja sau în semn de apreciere pentru faptul că munceşte şi nu stă cu mâna întinsă la vreun colţ de stradă.

Însă, după cum spune o vorbă din popor, „dacă-l laşi în casă pe Ivan, el se suie pe divan”. Parafrazând această zicală, putem spune că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul lui John (în rusă s-ar traduce tot Ivan), care, după ce a obţinut cetăţenia Republicii Moldova, şi-a asumat rolul de cetăţean activ mai dihai decât moldovenii nativi. Nu am nimic împotriva celor care îşi manifestă nemulţumirea în public, inclusiv organizând proteste în stradă. Este şi acesta un drept cetăţenesc, consfinţit în Constituţie, pe care suntem obligaţi să-l respectăm.

Însă mai există şi alte norme care, deşi nu sunt formulate exact în cadrul legal existent, trebuie şi ele respectate. Unul dintre acestea se numeşte „bunul-simţ”, „cumsecădenie”, cum i se mai spune popular. Şi se pare că John nu prea are bun-simţ. Moldoveanului nu-i place de cel care, după ce a fost găzduit şi cinstit, începe să-şi impună propriile reguli şi mofturi. Or, şi potrivit principiilor de bază ale democraţiei, drepturile unei persoane se termină exact în momentul în care încep să fie încălcate drepturile celorlalţi. Iar când un grup de persoane protestează paşnic în piaţă, respectând legislaţia, şi vine John şi începe să gesticuleze indecent, i să-i înjure, acest lucru nu poate să nu deranjeze. Şi este chiar de mirare că nu s-a găsit până acum nimeni care să vină şi să-l pună „la respect”. Să mai zică cineva că moldovenii nu sunt toleranţi.

Acum în ceea ce priveşte faza cu dormitul în faţa clădirii Guvernului. Dragă concetăţene Johhn Onoje, poate dumneata nu ştiai, dar în Republica Moldova oamenii nu mai primesc de mult locuinţe gratuite din partea statului. Majoritatea covârşitoare a populaţiei nu are o casă proprie şi este nevoită să umble „din gazdă în gazdă”, sau să locuiască pe unde apucă. Iar dumneata nu eşti, nici pe departe, o excepţie în acest sens sau, mai mult, discriminat pentru că eşti de altă culoare. Or, pornind de la această logică a dumitale, înseamnă că majoritatea populaţiei este discriminată, deoarece oamenii de aici muncesc în sudoarea frunţii, uneori o viaţă întreagă, pentru a-şi construi o locuinţă şi statul nu mişcă nici măcar un deget pentru a-i ajuta. Poate în Sierra Leone este altfel, însă în Republica Moldova, crede-mă, e aşa cum îţi zic. Şi dacă tot te pretinzi un moldovean veritabil, păi află că aici, de obicei, cel care îşi doreşte un trai mai bun şi pe care încă îl mai ţin puterile îşi lasă copiii, părinţii, fraţii, prietenii, îşi pune desaga în spate şi pleacă departe în străinătăţi, unde munceşte pe rupte, fiind înjosit şi umilit, pentru ca măcar cei dragi lui să aibă parte de casă şi de masă…

Nu pot afirma cu certitudine, dar bănuiesc: John Onoje nu face aceste lucruri de capul lui. Cineva stă în spatele său şi îi şopteşte periodic cum să procedeze. Şi acel cineva nu face aceste lucruri pentru că îi doreşte binele lui John. Acest sărman proaspăt cetăţean moldovean, care, în mod sigur, nu a avut parte de o viaţă uşoară, nu înţelege că este folosit ca o cârpă. El este doar un instrument prin care se încearcă să se arate lumii întregi că oamenii din Republica Moldova sunt rasişti, cruzi şi intoleranţi cu cei mai diferiţi decât ei. Şi că avem nevoie de o lege specială pentru a-i proteja pe cei de altă etnie, religie, dar, în special, de altă… orientare sexuală.

Însă pentru asta este nevoie ca John să fie bătut, huiduit şi marginalizat. Şi dacă oamenii de aici nu se vor lăsa atraşi în această cursă şi nu se vor năpusti asupra „moldoveanului de culoare”, atunci când acesta îi provoacă din răsputeri, „tutorii” din umbră ai lui John Onoje vor face tot posibilul ca acesta să fie bătut, huiduit şi marginalizat. Iar moldovenii vor fi atunci rasişti, cruzi şi intoleranţi, numai buni pentru a li se aplica legea nediscriminării.