Niciodată, de la declararea Independenței încoace, opoziția nu fost atât de slabă ca acum. Atâta vorbărie stearpă, amatorism, superficialitate și isterie oarbă din partea partidelor care luptă cu puterea nu țin minte să mai fi văzut. Nici mesaj, nici discurs, nici fețe simpatice, nici direcție clară, nici profil ideologic. Nimic. Doar vânturi urât mirositoare care împrăștie mulțimea. Nu m-aș mira dacă, mâine-poimâine, nici flashmob-uri n-o să mai aibă cu cine să organizeze.
Ați urmărit protestul caricatural de duminică, organizat de patru partide de opoziție, societatea ”civilă”, presa ”independentă”, artiștii ”care nu se vând”, plus Antifa lui Petrenco? Dacă nu, căutați-l pe internet. Un singur lucru ți se întipărește în minte. Momentul în care mulțimea, care era ridicol de puțină pentru atâția organizatori, bătea din palme și urla frenetic: ”Aaaaarde curul!”. Nu glumesc, pe bune. Uitați-vă și o să vedeți. De râs și de plâns, domnilor.
Până și copiii de grădiniță știu că este urât să vorbești așa, mai ales în public. Dar pentru niște oameni care se pretind intelectuali este de-a dreptul jenant, nu vi se pare? Mai ales când în fruntea lor stă un fost ministru al Educației. Maia Sandu, chiar nu ați găsit ceva mai decent să scandați?
Și știți ce a urmat după aceea? Sfadă ca la ușa cortului pe tema numărului de participanți la această acțiune de doi bani. Poliția i-a numărat într-un fel, organizatorii i-au înmulțit la trei și poftim, oameni buni, motivul de scandal. De trei zile îi tot numără și se păruiesc.
Dar să trecem peste aspectele de suprafață și să încercăm să privim lucrurile mai în profunzime. Ce vor să obțină acești oameni, unde vor să aducă Republica Moldova, ce alternativă actualei guvernări propun? Iată întrebările firești pe care și le pune orice om normal. Or, rezultatul acestei ecuații este cam trist pentru cei care preferă Ziua Europei în locul Zilei Victoriei și panglici tricolore, în locul celor negru-oranj. Adică, dacă această opoziție pestriță și coechipierii săi ”neafiliați politic” obțin ceea ce vor, după următoarele alegeri, granița de vest a Transnistriei se va muta pe Prut, iar în Parlament vom avea o majoritate filorusă, gata să ne integreze în utopica Uniune Vamală. Cum ai suci-o, cum ai învârti-o, tot acolo ajungi. Două partide care nu pot scoate în stradă 2000 de oameni în zi de duminică nu au cum să obțină majoritatea la alegeri. Indiferent ce sistem electoral am avea. Iar asta înseamnă că majoritatea o va lua cealaltă tabără, cu stea roșie în frunte. Cât de orb trebuie să fii să nu vezi asta?
Ce are în comun Maia Sandu cu Renato Usatîi și Grigore Petrenco și ce poate ieși bun din această colaborare a lor? Iată și altă întrebare firească pentru orice om cu scaun la cap. De Andrei Năstase nu spun nimic. El are o țintă clară și un scop bine definit și îl doare fix în cot ce urmează după. Dar Maia Sandu pretinde la mai mult, din câte înțeleg. Cum poți să fii atât de iresponsabil în raport cu propriii cetățeni și partenerii străini, care te susțin și își pun speranțe în tine? Cum poți să faci lobby la Bruxelles ca țara ta să nu mai primească finanțare? Cum poți să vrei cu tot dinadinsul să cadă un guvern care a reușit să scoată țara din rahat, fără să propui nimic în schimb? Cum poți să ceri menținerea unui sistem electoral putred și antipopular, care nici măcar nu-ți garantează succesul?
Da, consider că Guvernul Filip este cel mai bun de până acum. Orice s-ar spune, indiferent ce acuzații i s-ar aduce, nu poți nega evidențele. Acest guvern a reușit cel mai mare salt posibil într-un an de zile și a adus țara pe linia de plutire. Așa, controlat de Plahotniuc, cum este el. Este diferență uriașă între actualul cabinet de miniștri și cele conduse de PLDM, din care făcea parte și Maia Sandu, iar oamenii văd asta. De aceea nu vin la proteste.
Sigur că există suficientă lume în republicuța noastră care are motive să se revolte. Oamenii însă vor soluții, nu probleme și mai mari. Dar opoziția noastră nu are soluții. Doar patos și prostie.
federiuc.net 