1. Nu ești prost atunci când te consideri prost. Ești prost atunci când te crezi deștept.
2. Prostia nu este direct proporțională cu lipsa de cunoștințe, ci cu incapacitatea omului de a recunoaște, pentru sine, cel puțin, că în acest univers este infinit mai mic chiar și decât un fir de nisip.
3. A fi la fel ca ceilalți nu e neapărat ceva condamnabil, însă ești prost dacă vezi în asta o virtute.
4. Prost nu te naști, prost devii cu timpul, iar principalii vinovați sunt părinții care nu știu să-și educe copiii în spiritul dragostei. Blândețea și dragostea sunt antipodul prostiei.
5. Primul simptom al prostiei este lipsa simțului umorului. Autoironia, în schimb, este egală cu înțelepciunea.
6. Ferește-te de proști, pentru că riști să devii ca ei. Îi recunoști după modul în care vorbesc despre sine.
7. Nu aștepta ca proștii să-ți recunoască meritele. Încearcă să vezi singur dacă acestea există cu adevărat.
8. Învață să ierți, pentru că asta te ajută să scapi de prostie.
9. Condamnă prostia cu toată forța ta, dar fii atent să nu-i afectezi pe oamenii din jur.
10. A beneficia de pe urma prostiei altora e totuna cu a fi hoț. Dacă încă te mai bucuri pentru asta, ești și hoț, și prost.

Boala trupului te ajută să-ți vindeci sufletul. Important să nu fii prost și să înțelegi că vei muri oricum.