Cele 100 de milioane de euro, pe care UE ba ni le dă, ba se răzgândește, sunt, de fapt, praf în ochi. Suma este una infimă, chiar și pentru economia noastră inexistentă. Guvernarea poate strânge acești bani în câteva zile, din vamă, dacă se încordează puțin. Așa că cei care ne prezintă situația în termeni apocaliptici exagerează nițel, ca să folosesc un limbaj mai diplomatic.
Problema este una de principiu și poartă un caracter pur simbolic. Asistăm, de fapt, la un spectacol de importanță locală, iar actorii au închiriat scena mare a Uniunii Europene doar pentru a-i da mai mare greutate. Ca publicului să i se creeze impresia că problemele din Republica Moldova au ajuns pe agenda marilor puteri. Nimic mai fals. În realitate, este o simplă și banală campanie electorală, în care două clanuri se bat pentru putere.
Românii ”răi” și românii ”buni”
Cei de la PDM au spus că rezoluția adoptată joi de Parlamentul European are un caracter eminamente politic. Și au dreptate. Lupta s-a dat între două partide, diferite doar ca număr de mandate. Respectiv, cei care dețin majoritatea și funcțiile cheie din instituțiile europene, adică PPE, au putut, în virtutea pârghiilor pe care le dețin, să încline balanța în favoarea favoriților lor.
Cum s-a ajuns până aici? Simplu. Grație europarlamentarilor români. Ei sunt cei care au făcut lobby ca subiectul să fie inclus pe agendă și tot ei, adică europarlamentarii români, doar că cei din tabăra adversă, au făcut tot posibilul să blocheze proiectul. Restul au fost niște simpli apăsători pe butoane, care au acționat fie în semn de solidaritate față de colegii lor de familie politică, fie din interes, adică au mers la barter: noi vă susținem pe voi, iar voi pe noi, atunci când vom avea nevoie. Cum se face de obicei.
Dacă ați observat, ”săraca” presă ”independentă” de la noi a făcut chiar și un panou ”al rușinii”, pe care a lipit pozele europarlamentarilor români, ”cumpărați de oligarh”. Ale românilor ”răi”, care atentează la democrația și libertățile fundamentale ale fraților de peste Prut.
Și, bineînțeles, avem și un panou al onoarei și demnității, al libertății și curajului, al integrității și onestității, al…, în fine, al celor care sunt gata să facă orice sacrificiu, pentru ca Oamenii din Republica Moldova să se poată bucura de prosperitate și libertate absolută, de lumina pură și căldura, pe care le emană valorile inestimabile ale democrației occidentale.
Doar că era să uit. Acești europarlamentari români sunt toți laolaltă amici de-ai politicienilor noștri, o parte se pupă cu caca, alta cu maca, respectiv, se mai ajută, din când în când, dacă trebuie de câștigat alegerile. Dar asta știm noi, asta nu se spune cu voce tare. În fața prostimii se operează cu alți termeni, pe înțelesul ei, dacă mă… înțelegeți.
Plahotniuc și Filat, care pe care?
Este adevărat, al nostru Vlad Filat se află în pușcărie, dar cauza lui e în libertate. Pentru că Filat înseamnă nu doar om, un om, Filat este o întreagă mișcare. Filat este presă, Filat este societate civilă, Filat este experți, Filat este blogheri-vlogheri-șmogheri, Filat este Macho, Filat este Maia, Filat este Andrei, Filat este încă cineva, Filat este business, Filat este bani, Filat este foarte-foarte-foarte mulți Troli, troli și trolișori. Nu moare filații când vrea plahotniucii. Să fie clar!
Așadar, am ajuns acolo unde am rămas în 2015, când al nostru Vlad Filat (omul, nu mișcarea), a fost băgat la zdup, din cauză ce a crezut că e mai bățos decât Plahotniuc. Da, și pentru miliardul pe care l-a furat, dar nu numai pentru asta. Pentru că a vrut să fie șeful. Pentru că a crezut că este șeful. Mare pacoste pe capul nostru!
În loc de concluzii
Moldovenii sunt oameni creduli, pentru că cititul și gânditul sunt chestii obositoare. Au atâtea lucruri mai importante de făcut sau, mă rog, de băut, încât nu le rămâne altceva decât să asculte ce spune televizorul. Televizorul doar le știe pe toate. Știe chiar mai bine decât femeia cu pozele când au fost făcute pozele. Ea, sărmana, a încurcat nițel anii la început, dar după asta au luminat-o filățelele. Nu puneți la îndoială ce spune televizorul. Televizorul ne vrea binele. Pentru asta a fost expulzat de FSB.
Prin urmare, haideți să ne mobilizăm și să facem un flashmob. Pentru Democrație. Pentru că vin alegerile și trebuie să facem pirueta noastră cea de toate zilele. Pentru al nostru inegalabil și irepetabil Vlad Filat, alias Lucinschi, cel popular și european.
Un gând despre “Prețul ”democrației” de care nu avem nevoie”