CUM A CUCERIT-O IVANUȘKA PE VASILISA (poveste inspirată din fapte reale)

A fost odată ca niciodată un tânăr inodor și incolor pe nume Ivanușka. Nimeni nu-l lua în serios, iar deseori, cei mândri din fire făceau bășcălie pe seama lui. De bună seamă, băiatul nu se remarca prin nimic deosebit și chiar părea de-a dreptul prostuț și inofensiv. Totuși, Ivanușka avea un mare atu: era ambițios și visa să ajungă om mare.

În aceeași împărăție trăia o fată. Vasilisa o chema. Era de viță împărătească și a crescut la palat. Ce-i drept, se trăgea dintr-o familie netradițională, deoarece era fiica lui Verde Împărat și a lui (so)Roșu Împărat. Părinții ei erau bogați și influenți și cârmuiau împreună, în lux și bunăstare, peste țărișoara aceea mică și săracă. (so)Roșu Împărat nu venea niciodată pe acasă, întrucât stăpânea și alte împărății. În plus, era foarte bătrân. Totuși, el ținea mult la Vasilisa și a învestit în ea tot ce avea mai bun. A purtat-o prin străinătăți și i-a dat sfetnici care să o educe și să o crească după chipul și asemănarea lui. Verde Împărat, în schimb, era tânăr și puternic, dar lacom și îngâmfat, așa că nu prea știa să iubească. Cu toate acestea, el a stat mai tot timpul lângă fiica lor și a avut grijă ca nimic să nu-i lipsească.

Într-o zi, nori negri s-au abătut asupra palatului. Albastru Împărat, care de multă vreme uneltea împotriva familiei netradiționale împărătești, a pornit cu oastea împotriva lor. Și cum la palat se afla doar Verde Împărat, l-a prins și l-a înlănțuit, după care l-a aruncat în temniță. Din acea clipă, vremuri grele s-au abătut peste Vasilisa. Albastru Împărat a alungat-o de la palat și a început să stăpânească singur peste țărișoara aceea mică și săracă.

Chiar dacă a rămas fără un părinte, Vasilisa nu era singură. (so)Roșu Împărat nu a lăsat-o de izbeliște. Și-a consolat odrasla și i-a promis că o va ajuta să recucerească moșiile pierdute. (so)Roșu Împărat era viclean și avea o oaste foarte mare, pe care a trimis-o să o ajute pe fiica lui iubită. Totuși, el era conștient de puterea lui Albastru Împărat și știa că, pe câmp deschis, riscă să fie înfrânt. Așa că a dat sfoară în țară și a anunțat că cine îl va ajuta să-l învingă pe Albastru Împărat va primi mâna Vasilisei și jumătate din împărăție.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste tânărul nostru Ivanușka. A înțeles că aceasta este șansa vieții lui, pe care nu-și poate permite să o rateze. Mai ales că îi purta demult pică lui Albastru Împărat, după ce acesta l-a alungat din țară pe ispravnicul său care-i purta de grijă. Așa că și-a pus niște merinde în traistă și a pornit în lume să adune oaste. A umblat în lung și-n lat, până a dat peste oameni supărați, care au fost de acord să i se alăture. Înarmați cu furci și ciomege, au pornit cu toții spre târgul în care domnea noul împărat.

Vasilisa, care-și aștepta prințul salvator, a rămas profund dezamăgită, când l-a văzut pe Ivanușka. I s-a părut prea simplu pentru statutul ei, așa că a refuzat să-i iasă în întâmpinare. Și sfetnicii lui (so)Roșu Împărat priveau neîncrezători la băiatul apărut de nicăieri, care visa să o ia de nevastă pe fiica împăraților. Așa că au sfătuit-o pe prințesă să nu se grăbească și să vadă mai întâi de ce e în stare Ivanușka cel îndrăzneț.

Ivanușka nu s-a dat însă bătut. Cu tupeu și îndrăzneală, a înconjurat palatul lui Albastru Împărat și a început să-l hărțuiască. Între timp, de la Răsărit a fost trimis un crai, care tot visa să cucerească mica țărișoară. Ivanușka nu a stat mult pe gânduri și i-a propus craiului de la Răsărit să lupte împreună contra lui Albastru Împărat. Craiul avea mult norod după el și a acceptat să facă front comun cu Ivanușka. Și-au așezat oștile la poalele dealului pe care se înălța palatul și au stat în corturi câteva săptămâni, timp în care făceau planuri cum să cucerească împărăția.

Când a văzut Ivanușka câți oameni au în urma lor, s-a gândit să le propună să-și aleagă singuri împăratul. Norodul s-a bucurat și a transmis vestea din gură în gură, încât, la un moment dat, jumătate de milion de țărani și târgoveți strigau cu voce tare că vor cârmuitor ales de ei. Constrâns de situație, Albastru Împărat l-a întrebat pe Marele Jude ce se poate face. Judele i-a răspuns că legea împărăției nu-i interzice poporului să-și aleagă suveranul. Așa că Albastru Împărat a dat șfoară în țară i i-a poftit pe toți să-și spună părerea.

Și s-a gândit atunci Ivanușka: ”ce-ar să le propun oamenilor să mă aleagă pe mine împărat?”. Zis și făcut, doar că nu a luat în calcul că exact asta voia și Vasilisa, fiica de împărați. Aceasta a venit la Ivanușka și i-a amintit că nu asta a fost înțelegerea cu (so)Roșu Împărat. N-a avut de ales Ivanușka și i-a spus lumii că el tot pe Vasilisa o vrea la cârma împărăției. Dar a uitat de craiul de la Răsărit, care avea mai mult norod după el. Mai mult chiar decât aveau împreună (so)Roșu Împărat și Verde împărat. În zadar a încercat Vasilisa să le explice oamenilor că anume ea trebuie aleasă, oamenii s-au gândit că craiul e mai bun, pentru că venea din partea unui împărat și mai puternic. Așa că l-au ales pe crai.

Albastru Împărat nu voia însă ca craiul să-i ia împărăția. Cât timp acesta încerca să convingă lumea că e mai bun decât Vasilisa, a profitat de tărăboi și a schimbat rânduiala, astfel încât l-a lăsat pe crai fără pârghii și putere. I-a dat doar un palat și coroană de împărat, nu și oști care să-l apere. Așa că sărmanul crai nu prea putea face mare lucru decât să meargă, din când în când, în inima împărăției de la Răsărit, acolo de unde venise, dar și să se mai întâlnească cu norodul și să-l veselească.

Bietul Ivanușka a înțeles atunci că a rămas pe dinafară. Craiul de la Răsărit avea măcar palat și coroană, dar el s-a ales cu nimic. Nici Vasilisa nu-l prea băga în seamă, pentru că nu-l iubea cu adevărat. Felul în care a fost educată în familia ei era diferit de modul lui de gândire. Mai mult, i-a luat oștile, pe care le-a strâns cu atâta greu, și nu i le-a mai întors.

Ivanușka era însă deprins cu greul, în plus, a mai învățat, între timp, și niște tactici de-ale boierimii. Curajos până la naivitate, a decis să-i ia fața Vasilisei, care voia să-l pună pe un sfetnic de-al lui (so)Roșu Împărat să fie pârcălab peste cel mai mare târg al împărăției. S-a supărat la început Vasilisa pe tupeul lui Ivanușka, dar s-a gândit că nu prea are ce face, mai ales că și craiul de la Răsărit voia să-și pună propriul pârcălab. Se temea să nu pățească la fel ca înainte, așa că l-a lăsat pe Ivanușka să-și facă de cap, crezând că norodul nu-l va susține. De fapt, nici Ivanușka nu-și făcea prea mari iluzii, el voia doar să-și ia înapoi oștile pe care i le furase Vasilisa și să pornească din nou la luptă contra lui Albastru Împărat, pentru a primi jumătatea de împărăție promisă și mâna prințesei. Așa că n-a prea ținut cont de rânduială și a mers prin târg, chiar și atunci când nu se cuvenea. Mare i-a fost mirarea când a văzut că oamenii l-au crezut și au spus că-l vor pe el pârcălab, nu pe omul craiului.

S-a mirat și Albastru Împărat, și Vasilisa, și craiul de la Răsărit. Ultimul cuvânt îl avea însă din nou Marele Jude, pe care lumea îl bănuia că ar ține cu Albastru Împărat. Judele a scos cartea cu legi a împărăției, s-a uitat atent în ea și a decis că Ivanușka nu poate fi pârcălab, pentru că nu a respectat rânduiala. S-a înfuriat norodul și a sărit în apărarea lui Ivanușka, iar Vasilisa a înțeles atunci că va rămâne fără sprijin dacă nu-l susține și ea. S-a consultat cu (so)Roșu Împărat, care i-a șoptit să stea pe lângă Ivanușka, astfel încât lumea să nu uite de ea.

Și i-au dat atunci sfetnicii haine noi lui Ivanușka și i-au propus să meargă cu ei în altă împărăție, ca să-l vadă pe (so)Roșu Împărat. Iată așa a ajuns Ivanușka domn printre domni și iubit printre pământeni chiar mai mult decât prințesa.

Cum se va încheia povestea, nu știm, deoarece războiul cu Albastru Împărat este încă departe de a fi încheiat. La fel cum nu știm dacă vor trăi Ivanușka și Vasilisa fericiți până la adânci bătrâneți, așa cum se cuvine, pentru că, după cum ați văzut, povestea lor nu e la fel ca celelalte.

Despre crai, ce să vă zic? Are și el planurile lui, dar care-s ele știe doar împărăția care l-a trimis. Vom trăi și vom vedea. Până atunci însă, am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s