Felul în care Maia Sandu și concubinul său politic Andrei Năstase au absorbit PLDM-ul seamănă cu o scenă dintr-un documentar mai vechi, în care un rechin cu burta sfârtecată își devora propriile măruntaie. Imaginea era mai mult decât sinistră, deoarece mațele, după ce erau înghițite, îi ieșeau din nou prin burta despicată.

Deși unii s-au grăbit să compătimească PLDM-ul, în realitate, nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. Lucrurile au fost așezate în albia lor firească, deoarece metamorfoza partidului fondat de condamnatul Vlad Filat a luat sfârșit. Și-a schimbat forma și culoarea, a mai băgat un pic de parfum ieftin, a devenit ambigen și cam atât. Altfel spus, aceeași Mărie cu altă pălărie.

E drept, a durat cam mult transformarea, dar, până la urmă, ceea ce era clar de la început a devenit și mai evident: gașca lui Filat va mai încerca o dată să-și ia revanșa în fața lui Plahotniuc. Cel mai probabil însă, e ultima zvâcnire. De aici și nervozitatea care s-a revărsat peste întreg spațiul public.

Partea proastă pentru ei e alta. Oricât au încercat cardinalii din umbră să creeze iluzia că noua opoziție ”proeuropeană” n-ar avea nicio legătură cu păcatele fostului premier, mai exact cu furtul miliardului, digul plin de fisuri, care separa apele murdare de cele curate, a cedat, așa că, până la urmă, acestea s-au amestecat și s-au otrăvit iremediabil.

Cum s-a ajuns până aici? Simplu. Platon și Țopa, ei sunt vinovați. Se cam adeveresc suspiciunile privind implicarea lor în jaful secolului, la fel cum este evident că tot ei sunt cei care girează ACUM blocul PAS-DA. De aici și căderea constantă în sondaje. Nici schimbarea sistemului electoral, nici invalidarea mandatului de primar, nici protestele chinuite, nici măcar UE și rezoluția nu pot opri disoluția.

Și mai e o problemă care dezarmează întreaga armată de experți ”independenți”, jurnaliști ”antisistem”, blogheri, vlogheri și troli, aflați în solda cuplului ”antioligarhic”. Opoziția de azi, crescută din trunchiul defunctului PLDM, nu mai are vigoarea de altădată a partidului fondat de Vlad Filat. Vlăstarul născut din rădăcinile Stejarului căzut este prea firav și chircit, ca să înfrunte țepii trandafirilor democrați, care, între timp, au devenit mult mai viguroși.

Vlad Filat și-a răsădit partidul pe sol fertil din punct de vedere politic și a avut alături coechipieri aleși pe sprânceană, care au făcut ca PLDM-ul să tragă greu la cântar. În plus, avea bani, foarte mulți bani. Filiale întregi ale concurenților politici erau cumpărate la pachet de mesagerii verzi, care erau atât de mulți, încât umplut Moldova. Să nu mai vorbesc de vântul schimbării, care plutea atunci în aer și era inhalat cu nesaț de moldovenii sătui până în gât de comunism. Chiar și așa, nu a reușit să câștige totul. A trebuit să împartă puterea cu alții.

ACUM însă arată dezolant – fără filiale, fără prezență în administrațiile locale, înconjurat de persoane cvasianonime pe post de membri de partid și cu mâna întinsă, asemenea cerșetorilor de la gară. Despre ce fel de victorie poate fi vorba în astfel de condiții?

Acești oameni nu sunt făcuți pentru a sta în opoziție. Ei nu știu să facă opoziție, e prea complicat pentru ei. Ei știu să împartă cașcavalul, aceasta e vocația lor. De data asta însă și-au ars toate punțile, care le-ar fi putut asigura, măcar parțial, accesul la treuca puterii.

Acum să vorbim un pic și despre noi, cei dintr-o parte, care, absorbiți de spectacol, ne lovim picior peste picior, încât suntem deja plini de vânătăi. Credeți că mai rău de atât nu se poate? Ba da, se poate. Încă puțin și vă veți convinge. Savurați din plin acest sfârșit de an, pentru că următorul vine ca un tăvălug peste noi. 2019 va fi anul alegerilor fără sfârșit, al frământărilor și protestelor, al crizelor politice și instituționale și al unor mari provocări din interior și din afară. Va fi anul care va demonstra incapacitatea noastră de a alege grâul de neghină, altfel spus, va arăta, pentru a câta oară (!) cât de proști suntem.