Rușii sunt plagiatori prin definiție. Cam toate marile realizări ale lor s-au dovedit a fi niște banale copii după proiecte furate, din Occident, de regulă. Așa a fost cu mașinile sovietice, aparatele electronice sau electrocasnice, până și celebrul Kalașnikov reprezintă o copie fidelă a unui pistol automat inventat de un inginer german. Problema lor este însă alta: toate aceste pseudoinvenții s-au dovedit a fi mult mai proaste decât originalul.

Vă mai amintiți de așa-numitele revoluții colorate din 2004, din Georgia și Ucraina? Acestea au fost, de asemenea, o invenție occidentală, cred că nu pune nimeni la îndoială. După aceea, a apărut și copia rusească – ”revoluția lalelelor” din Kârgâzstan. Doar că, spre deosebire de cele originale, care au decurs pașnic, în cea mai mare parte, cea din urmă s-a soldat cu violență extremă și râuri de sânge. Sigur, prea puțini au sesizat atunci amprenta rusească, exact așa cum prea puțini au observat mâna Moscovei și în cazul revoluției din Chișinău, care s-a stins înainte de a se naște, în același fatidic an 2005. Voronin ne-ar putea povesti mai multe, dar nu o face, deocamdată.

Cert este un lucru: leul american e mai delicat totuși decât ursul siberian. Felina este elastică și grațioasă, inclusiv atunci când vânează, și reușește să lovească ținta precis, fără a provoca alte distrugeri. Ursul este însă brutal și neîndemânatic și strivește totul în cale atunci când își atacă prada.

De mai bine de trei ani, societatea din Republica Moldova este supusă unui proces lent de transformare, la nivel psihologic. Este obișnuită treptat cu ideea că revoluția este ceva firesc, că uneori este normal să recurgi la măsuri extreme, dacă vezi că pe căi legale nu-i posibil să-ți atingi scopul și chiar să aprobe violența, ca modalitate de a face dreptate.

Aceasta este, de fapt, partea nevăzută a protestelor, organizate, în tot acest răstimp, de opoziția de dreapta și de stânga, uneori separat, alteori în comun. S-ar putea chiar ca nici organizatorii lor să nu-și dea seama pe deplin ce rol îndeplinesc. Nici n-ar fi de mirare, dacă ținem cont de ”imensitatea” intelectuală a liderilor actualei opoziții. Politica e chestie serioasă, improvizațiile nu merg. Sau merg doar până la un punct. Și, se pare, punctul critic va fi atins anume pe 24 februarie, când tot acest efort ar urma să fie supus valorificării. Ceea ce s-a întâmplat în 2016, în noaptea în care a fost învestit Guvernul Filip, adică încercarea de a lua cu asalt Parlamentul, a fost doar un simplu test, fiți siguri de asta. Mai mult nici nu s-a dorit atunci.

Pe 12 februarie, Ministerul rus de Externe a emis un comunicat, în care își varsă ura pe americani, pentru faptul că și-ar băga nasul acolo unde nu le fierbe oala. Doar că, de această dată, oala suntem noi, Republica Moldova. Iată de ce se cere un pic de atenție. Pentru că ”temerea” exprimată de diplomația rusă se referă la nimic altceva decât la o posibilă repetare a maidanului ucrainean sau chiar a situației din Libia și Siria. Poate un pic inversat, aș mai adăuga eu. Iar sfatul ”frățesc” pentru ”partenerii” de peste ocean (!) este să-i permită populației Moldovei să aleagă ceea ce vrea ea, lăsând să se înțeleagă că asta ar fi altceva decât și-ar dori americanii.

Întrebarea este de unde știe Moscova ce vrea populația Moldovei și de ce este convinsă că asta ar contravine interesului american? Sau poate așa ar trebui să fie? Nu cumva ceea ce ar fi tentată să aleagă populația Moldovei este exact ceea ce și-ar dori și Moscova? Iar ca o continuare a ideii, pe cine ar miza ”pacifiștii” ruși pentru organizarea unei revoluții aici, în caz că americanii nu vor ține cont de aceste sfaturi? Minus cu minus fac plus, vorba lui Carla’s.

Gândiți, ajută, ar spune un coleg de breaslă.

P.S. Mi-am amintit de o poezie sovietică, pe care o recitam când eram copii. Nu știu dacă autorul necunoscut a vrut să spună și altceva, dar dacă tot am crescut mari, putem încerca să-i mai adăugăm niște sensuri.

Mișulică cel bălan

S-a suit pe baraban

Barabanu-i de măligă

Ursulică se cârligă.