Responsabilitatea este o mare virtute. Această calitate nu poate fi mai importantă pentru unii și mai puțin importantă pentru alții. Mai ales când în spatele celor vizați stau oameni, mulți oameni, care se bazează exclusiv pe încrederea în liderii lor. Mai mult, responsabilitatea nu este o chestiune de masă, ea se manifestă individual.

Experții în strategii politice și sociale susțin, la cursurile de leadership, că o platformă solidă nu poate fi construită pe negație, ci pe afirmație. Atunci când te bazezi pe ”NU”, fără să te gândești la ”DA” riști doar să distrugi, nu și să construiești. Nu-ți demolezi casa, dacă nu ai certitudinea că poți construi alta mai bună, altfel riști să ajungi pe drumuri. O mai repari, o mai cârpești, iar în paralel, aduni bani pentru alta nouă. Asta înseamnă responsabilitate.

Politicienii care doar contestă ce fac alții, fără a prezenta propria viziune cu privire la dezvoltarea statului, sunt mai periculoși decât cei pe care îi critică. Pentru că nu știi la ce să te aștepți de la ei, iar probabilitatea să facă mai rău este mult prea mare. Iar convingerea unora că mai rău nu poate fi este de-a dreptul sinucigașă.

Andrei Năstase și Maia Sandu nu ne-au spus, până în ziua de azi, cum vor schimba ei lucrurile în bine. Care-i planul lor, care-i identitatea lor, care le sunt convingerile, cine sunt oamenii pe care se bazează, ce strategii au, ce-și doresc în general, în afară de faptul că vor să debarce actuala guvernare? Sunt întrebări firești, care ar trebui să-l preocupe pe fiecare cetățean. Dar ce am auzit noi până acum, în afară de demagogie? Dezbaterile electorale le-au scos și mai tare la iveală goliciunea.

În plus, au și niște schelete în dulap despre care, în mod ostentativ, nu vor să vorbească. De exemplu, în ce relații sunt cu Platon, Usatîi și multe alte personaje controversate, care numai de bune intenții nu pot fi bănuite? De asemenea, până azi, nu am auzit nicio explicație referitoare la coechipierii lor conectați la FSB-ul rusesc. În mod direct, lucru demonstrat cu documente. Inclusiv în privința lui Gheorghe Petic, fostul polițist de frontieră arestat pentru un presupus viol, care a absolvit ȘCOALA SERVICIILOR SECRETE RUSE, în 2010, ca apoi să se numere printre liderii opoziției din Moldova. Nu în ’45 și nici în ’80, în 2010! Oare asta chiar nu contează pentru mințile înfierbântate?

Când ai în preajmă potențiali agenți secreți ai unei țări care manifestă o atitudine dușmănoasă în raport cu noi, nu poți să te faci că plouă. Trebuie să oferi niște explicații. Dar ei nu le oferă, ceea ce, în mod firesc, dă de bănuit.

Acum, ei cheamă lumea la revoluție, fără să-i garanteze protecție, nemaivorbind de o viață mai bună. Adică le cer oamenilor să se sacrifice de dragul lor, iar când sunt întrebați ce oferă în schimb, devin vulgari și brutali.

Gloata nu poate genera soluții, ea doar își exprimă nemulțumirea. Ea poate ușor distruge, dar nu e capabilă să construiască. Asta trebuie să înțeleagă oamenii care pretind că sunt serioși. Protestul e doar o formă de presiune, nimic mai mult. El nu poate înlocui o strategie, dacă ea nu există.

Statul este casa noastră, iar instituțiile sale reprezintă mecanismele care ar trebui să ne asigure confort, bunăstare și protecție. Când unele piese se uzează, ele trebuie reparate sau, după caz, înlocuite. Or, responsabilitatea în acest caz revine atât Puterii, cât și Opoziției. În proporții egale. Puterea răspunde de buna funcționare a acestor mecanisme, iar Opoziția este mecanismul de rezervă. Nu-i suficient ca cea din urmă să existe, este imperios ca ea să reprezinte o alternativă viabilă. Prin urmare, oamenii trebuie să fie atenți nu doar la disfuncțiile din sistem, ci și la soluțiile care există. Altfel spus, să vadă întâi dacă au cu ce să-și construiască o casă mai bună, înainte să o demoleze pe cea veche. Iată de ce, să critici Opoziția este tot un drept legitim. Cei care cred că pretenții poți să ai numai față de Putere sunt fie inconștienți, fie iresponsabili.

Mai aveți întrebări?