Că liderii blocului ACUM suferă de lipsă acută de inspirație se știe de multă vreme. Se creează impresia că toate acțiunile sunt improvizații ad hoc, în funcție de situația momentului, ceea ce nu este deloc serios pentru cineva care se prezintă ca principala alternativă la guvernare. Nu sunt adeptul lor, dar aș fi preferat totuși să văd, în această campanie electorală, o confruntare între profesioniști, nu între diletanți și amatori.

Istoria despre otrăvirea cu mercur, aruncată plebei cu două zile înainte de alegeri, descrie perfect ceea ce spuneam mai devreme. Nu știu cine le-a dat această idee, dar în mod sigur le face mai mult rău decât bine. În primul rând, pentru felul în care a fost prezentată această informație și perioada aleasă. Parcă ar fi o replică la ultimele sondaje de opinie, care arată că blocul lor de unică folosință n-are nicio șansă să ajungă la guvernare, prin urmare, se cerea o bombă mediatică, menită să le acopere goliciunea și incompetența. Altfel spus, să-i justifice prin victimizare. Doar că, se pare că maximum ce-au găsit a fost o simplă petardă, care a pocnit și a făcut un pic de fum. Probabil, autorii ideii au perceput-o ca pe un colac de salvare, însă teamă mi-i să nu fie exact opusul, adică o piatră de moară care să-i tragă la fund, exact în cel mai nepotrivit moment.

Motivul este simplu. Ei așa și n-au înțeles care-i electoratul lor. Pentru că potențialul lor politic nu se rezumă doar la cei câțiva trubaduri care le fac galerie la flashmob-uri și care n-au nevoie de argumente ca să-i creadă. Aceștia sunt nucleul dur, care contează în viața de zi cu zi, însă la alegeri aceștia au o pondere nesemnificativă. Grosul voturilor se află în cu totul altă parte, la o categorie socială mult mai delicată și pretențioasă. Spuneam cu altă ocazie că Maia Sandu și Andrei Năstase au încălecat un electorat fără să-i analizeze profilul. Or, acesta este format din oameni școliți și practici, care nu stau prea mult pe loc. Ei vor soluții rapide și consistente, iar dacă nu ești capabil să le oferi, te aruncă la gunoi. În plus, sunt mai atenți la detalii. Ei nu sunt la fel ca cei ai lui Dodon, care se mulțumesc cu o sută de grame și o bucată de salam.

Or, să vorbești despre un atentat la viața ta și să-l atribui direct oponenților politici, fără nicio probă, este cam riscant. Publicul lor este și el dispus să înghită gogoși, dar să aibă măcar ceva gust. În caz contrar, s-ar putea să le dea cu ei de cap. Aș mai fi înțeles dacă petarda ar fi fost aruncată de gașca lui Năstase. Acolo mojicismul e la putere, așa că ar fi putut trece poate fără mari penalități. Dar de la Maia Sandu se cerea mai multă delicatețe. Pentru că ea însăși a creat această aparență.

Că istoria cu mercurul seamănă leit cu o farsă se poate citi și pe fețele jurnaliștilor de curte. S-au înecat când au încercat să mestece gogoașa și să se prefacă că are gust. Or fi ei angajați cu ziua, dar au nevoie de măcar ceva fire de care să se agațe. Efortul lor de a stârni compasiune și reproșurile aduse internauților care au început să facă bășcălie arată de-a dreptul ridicol.

Să-și amintească ce scriau și spuneau când se vorbea despre un posibil atentat la viața lui Plahotniuc. Sau atunci nu era vorba despre o ființă umană?

Hai sictir.