Joaca de-a alegerile s-a încheiat și a început joaca de-a deputăția. Cei care până nu demult se scuipau în stradă și își arătau rușinica printre gard au obținut mandat din partea cetățenilor să-și mute circul în forul suprem al țării.

Nici n-au apucat bine să-și numere biluțele primite de la alegătorii creduli, că au și început defilările deocheate și goana obsesivă după atenție, ca în cazul copiilor care, în timp ce se joacă, își strigă la fiecare pas părinții, pentru a primi laude și aprecieri. Iar lumea, care încă mai respiră aburii electorali, continuă să dea aprobator din cap și să-i încurajeze, chiar dacă urmărește superficial ceea ce se întâmplă, fără a intra în esență și a înțelege pe deplin sensul și regulile jocului. Așa e când iubești necondiționat, iar singura preocupare e ca progenitura-ți să fie în siguranță.

Doar că politica nu e o simplă distracție, iar Parlamentul nu e un teren de joacă. Aici nu e loc de improvizație și amatorisme și nici de concursuri de frumusețe. Aici se iau decizii de care depinde viitorul nostru, iar orice greșeală sau acțiune lipsită de responsabilitate ne poate costa scump, foarte scump. Iată de ce, oamenii ar trebui să fie mai atenți la ceea ce fac odraslele lor politice și să le amintească periodic că faza copilăriei s-a încheiat și a venit vremea abordărilor mature.

Când forțele politice obțin doar câte o treime din putere, așa cum s-a întâmplat la noi, singura soluție este ca cel puțin două dintre ele să se unească. Altfel, guvernarea devine imposibilă, iar asta duce la haos. Or, politicienii care au primit mandat de la cetățeni să-i reprezinte sunt obligați să prevină dezastrul, nu să-l provoace. Ideea că așa nu-mi convine și refuz să mă joc nu merge. Mai ales că această situație era previzibilă, ceea ce înseamnă că actorii implicați trebuiau să știe din timp că va veni o vreme când vor fi nevoiți să-și calce pe orgolii. La fel cum e previzibil că, în cazul anticipatelor, se va ajunge tot aici. Încăpățânarea unora de a organiza alegeri la nesfârșit, până li se vor aranja lor cărțile, este sinucigașă. Nu doar pentru ei, ci pentru noi toți.

O vorbă veche spune că o pace strâmbă e mai bună decât un război, fie el și drept. Amenințările lui Năstase că el și ACUM-iștii lui vor face o opoziție ”cum nu s-a mai văzut” denotă o lipsă totală de responsabilitate. Încerc să-mi imaginez ce înseamnă o astfel de opoziție și mi se face negru în fața ochilor. Involuntar mă duce gândul la maimuțele din junglă, care țipă asurzitor, ascunse printre frunzele copacilor, în timp ce jos cineva încearcă să-și facă loc prin hățișuri.

La fel e și cu socialiștii, care au semnat cu sânge să nu colaboreze cu regimul și s-au dat în spectacol, crezând că așa vor obține mai multe aplauze.

De parcă, în afară de PD-ul pe care îl urăsc, nu mai există nimic. Hei, zurbagiilor, mai e cineva aici! Un popor căruia i-ați promis să-l fericiți. Mofturile și frustrările voastre nu țin nici de foame, nici de sete.

Sunteți liberi să visați cu ochii deschiși, însă acasă la voi, unde nu vă vede nimeni, nu în Parlament. În Parlament fiți buni și găsiți soluții. E treaba voastră cum vă înțelegeți. Nu aruncați țara în aer, pentru că ea nu-i jucăria voastră cu care puteți face ce vreți.

Politica, prin definiție, e arta compromisului. Încercați măcar politicieni să fiți, că oameni de stat n-aveți nicio șansă să deveniți.