Trec peste faptul că, niciodată până acum, prestația liderilor politici, de la stânga la dreapta, nu a fost atât de slabă, neinteresantă și lipsită de conținut. De regulă, perioadele electorale reanimează interesul cetățenilor pentru fenomenul politic, provoacă dezbateri acide în societate și o împarte pe categorii, iar subiectele politice aduc audiență mijloacelor de presă și domină rețelele de socializare. Așa se întâmplă în mod normal și așa a fost până acum.

Astăzi însă (vă spun în cunoștință de cauză), jurnaliștii sunt rugați (sau somați, după caz) să evite temele despre politicieni și campania electorală. Știți de ce? Nu, nu din cauză că presa este aservită, ci pentru că aceste știri scad drastic audiența. Mai mult, faptul că presa este aservită, dimpotrivă, forțează apariția știrilor politice, în detrimentul raționamentelor de ordin economic.

Înainte de a încerca să mă contraziceți, gândiți-vă de câte ori ați avut răbdare, în ultima vreme, să urmăriți cap-coadă o emisiune cu Igor Dodon, Maia Sandu, Andrei Năstase, Dorin Chirtoacă și alte figuri centrale ale zilei. Nici eu, care am urmărit mereu cu interes subiectele politice, nu mai pot să-i ascult. Pentru că nu spun nimic interesant, repetă de ani de zile același refren, că ți se face greață deja, sunt plați în exprimare și gândire, sunt slabi, foarte-foarte slabi, ca oameni, personalități, modele.

Singurul care încă te mai poate ține în fața televizorului e Renato Usatîi. Felul lui colorat de a se exprima, limbajul la limita decenței, spiritul rebel și dezvăluirile sale periodice, multe dintre care se adeversc, se pliază cumva pe așteptările omului simplu, omul de duzină, care-i extrem de plictisit de fanfaronada de la vârf și sătul până în gât de promisiuni deșarte. Cetățeanul, alegătorul a înțeles că politicienii nu-i pot oferi nimic. Că toți sunt o apă și-un pământ. Că-s niște hoți, mincinoși și incompetenți. O confirmă și studiile sociologice, dar și sondajele improvizate în stradă, indiferent unde sunt făcute.

Iată de ce, spectacolul contează enorm în această campanie electorală. E singurul element care mai poate atrage atenția alegătorilor. Să mai spargă rutina, să umple golurile, să șocheze, să provoace, să distreze, să fie interesant. Da, Usatîi face asta. Și asta îi va aduce voturi. Multe voturi. O să vedeți.

Recent, Maia Sandu îl avertiza pe Dodon ca nu cumva să încerce să falsifice alegerile. Nu știu cât de tare s-a speriat Dodon, dar nu cred că Maia Sandu ar trebui să insiste prea mult asupra acestui subiect. Pentru că nu o avantajează deloc. Pentru că, în cazul unei lupte cinstite, ea ar avea probleme mari. Să treacă de primul tur, credeți-mă. Să nu-și facă iluzii. Moldovenii nu dau o ceapă degerată pe ceea ce spune Donald Tusk, tot așa cum nu dau o ceapă degerată pe ceea ce spune OMS sau alte organizații paralele, din altă lume și dimensiune. Și nici impresionați de prestația ei, din poziția de om de stat, nu sunt. Mai degrabă decepționați. Luați pulsul societății și o să simțiți asta. Maia Sandu este un politician răsuflat, ea nu mai poate mobiliza lumea, poate, cel mult, să profite de inerție, care încă mai există, este adevărat. Dar, dacă nu se reinventează și nu bagă carburant, inerția nu o poate împinge până în vârful dealului. E o legitate a fizicii, se poate verifica și în condiții de casă.

Cu toate acestea, Maia Sandu are șanse mari să treacă în turul doi. Cele mai mari șanse. Pentru că Dodon o vrea pe ea ca adversar în bătălia finală. Pentru că doar pe ea o poate bate. Iar dacă va manipula grosolan în campania electorală și va falsifica alegerile (și sunt convins că o va face), acest lucru va fi inclusiv în avantajul Maiei. Conștient și asumat în avantajul Maiei, implicit. Nu degeaba staff-ul lui Dodon, cel formal și cel informal, îi acordă atâta atenție. Ca să o ridice de-asupra celorlalți, iar apoi să dea cu ea de pământ.

P.S. Eu n-am simpatii la aceste alegeri și, mai mult ca sigur, nu voi participa la votare. Îmi veți spune că asta nu-i corect, că orice vot contează. Da, contează, însă doar prin prisma conceptului de turmă. Dar eu nu mă regăsesc în nicio turmă, din păcate sau… din fericire.