Oamenii care au convingeri opuse de ale noastre nu ne sunt dușmani, nici măcar adversari. Dimpotrivă, ei ne sunt foarte utili, ei echilibrează balanța, astfel încât să nu permită ca această lume să se răstoarne cu susul în jos, să devină unilaterală.

Pentru că, doar împreună, prin dispute și contradicții, putem extrage o esență comună, putem găsi compromisuri reciproc avantajoase, ne putem dezvolta personal, în căutare de argumente și contra-argumente. Iar în acest fel, ne desăvârșim, ne maturizăm intelectual, ne temperăm avânturile și ne îndepărtăm de extreme.

Adevărații dușmani sunt cei goi pe dinăuntru, care nu cred în nimic, care nu au niciun ideal, care trăiesc exclusiv prin prisma celor cinci simțuri animalice, care doar încearcă să profite de contexte, pentru a-și satisface niște banale nevoi lumești. Anume ei pervertesc esența umană și încearcă să transforme această extraordinară creație divină, Omul, în animal biped, fără suflet și conștiință, care execută robotic niște funcții de bază, irelevante pentru eternitate.

Eu cred că lupta dintre Bine și Rău se duce anume pe această dimensiune.