Era odată, într-un sat, un flăcău zdravăn și dus cu pluta, care, multă vreme, băga spaima în localnici. Făcuse armata în trupele aeropurtate, avea o constituție impunătoare și umbla mereu îmbrăcat într-un maiou cu dungi albastre, așa-numita „telneajka” (cei de prin părțile noastre știu ce înseamnă), ca să i se vadă mai bine mușchii.

Deși nu strălucea prin inteligență și nici nu avea un statut social de admirat, era cunoscut de toată lumea, mai ales pentru istoriile din trecutul său militar și faptele de „eroism”, despre care vorbea mereu foarte patetic. De fapt, pe altă temă nici nu puteai discuta cu el, totul se limita la război și la trecutul lui „glorios”.

Reușise să creeze adevărate legende legate de propria-i persoană, pentru care unii îl admirau, iar altora le insuflau teamă.

Și dacă, atunci când era treaz, era încă treacă-meargă, atunci se îmbăta (lucru obișnuit pentru el), semăna o adevărată teroare în jur. Spărgea sticle de cap, urla înfiorător, arunca scaune și spărgea mese și agăța pe oricine îi ieșea în cale. Bineînțeles că tot omul normal la cap încerca să-l evite în aceste momente. Alții însă, mai cinici din fire, încercau să-i câștige încrederea și să și-l facă aliat, pentru a-și atribui și sieși niscaiva autoritate. Îi cumpărau de băut, râdeau zgomotos la glumele sale infecte și la insultele la adresa celor din preajmă și ascutau cu interes tâmp poveștile lui despre importanța propriei persoane. Într-un final, îl cărau acasă, după ce se îmbăta tun.

Într-o seară, în timp ce stătea și bea, ca de obicei, în barul din centrul satului, la masa de alături s-au așezat niște tineri, care și-au luat și ei câte o bere. Unul dintre ei era străin, din alt sat adică (sau oraș, nu contează).

Nu a trecut mult și eroul nostru, după ce i s-au ridicat nițel gradele la cap, a decis să se intereseze ce e cu străinul de la masa de alături și ce caută el în satul lui. Pe același ton, bineînțeles, cu care care toată lumea era obișnuită. Atmosfera din local s-a încordat imediat, iar tinerii care îl însoțeau pe „străin” au încercat să facă tot posibilul să îmblânzească „șeful”.

Cu toate acestea, situația a degenerat, după ce „militarul” nostru în „telneajkă” a aruncat cu scrumiera în tipul cu pricina și l-a somat să iasă imediat afară, „ca să discute”. Tânărul vizat însă, în loc să se sperie și să fugă, cum se întâmpla în mod obișnuit, s-a ridicat în picioare și l-a înfruntat curajos cu privirea pe agresor.

Toată lumea din local s-a înspământat și a amuțit. Era evident că „războiul” devenise inevitabil și nu aveau nicio îndoială că nebunia „curajosului” o să-l coste scump.

S-au ferit înspăimântați într-o parte, când agresorul s-a sculat și el furios în picioare, răsturnând masa și tot ce era pe ea. A pășit încrezut spre tânărul care a îndrăznit să-l  înfrunte, hotărât să-l „învețe minte”.

Ajungând rapid lângă el a ridicat amenințător pumnul să lovească. Lovitura-i a fost însă parată ușor de oponent. Culmea e că „invincibilul” nostru a început să atace haotic și să se împiedice, de parcă era un amator, nu luptător profesionist, așa cum îl știa toată lumea. Peste câteva clipe, era jos, plin de sânge și muci și plângea ca un copil. Jalnic!

Cum așa?!, se întreba toată lumea, imbosibil!

De ce imposibil? L-ați văzut vreodată să se bată unu la unul cu cineva? Nu. Atunci? Toate victimele sale până acum au fost oameni slabi și neajutorați. Toate „victoriile” sale de până acum au fost doar niște atacuri brutale unilaterale, la care nimeni, niciodată, nu a ripostat.

„Forța” și „curajul” său s-au dovedit a fi niște simple mituri, pentru că, în realitate, era slab și laș.

Dar cea mai mare problemă a sa era că el chiar credea în ceea ce spune. Există o legitate care spune că, atunci când îți atribui slavă deșartă, atunci când te crezi mare și tare, atunci când contezi doar pe forța brută, riști să trăiești o mare decepție. Chiar depresie, aș spune.

Pentru că, dacă spui de multe ori aceeași minciună, începi să crezi chiar tu în ea și să nu mai fii în stare să-ți faci o autoevaluare obiectivă. Și clachezi, mai devreme sau mai târziu. Și ajungi un proscris. Și devii un paria. Și pierzi tot ce mai ai. Și râd de tine și câinii, într-un final.

Cine ridică sabia, de sabie va muri. Punct!

Pace tuturor!