Nu-i nevoie să fii analist politic, ca să observi că guvernarea de la Chișinău încearcă să profite la maximum de războiul lui Putin contra Ucrainei. De mai bine de o lună de zile, această adunătură de analfabeți funcționali caută cu disperare să se ascundă în spatele acestei drame, sperând că, astfel, vor reuși să-și salveze șandramaua de furia poporului pe care l-au nenorocit.

De altfel, același lucru îl fac toți parveniții neomarxiști de pe glob, cărora războiul ruso-ucrainean le-a venit ca o gură de aer proaspăt. Asta deoarece a oprit în loc caravana camionagiilor canadieni, care era cât pe ce să înconjoare globul și să imunizeze natural toată planeta contra ciumei progresiste. „Thank you, Mr. Putin!”, își zic în șoaptă eco-gender-globaliștii, în timp ce, cu voce tare, condamnă fariseic agresiunea rusească din Ucraina, vărsând pe alocuri și câte o lacrimă forțată, pentru mai multă credibilitate.

Dar să revenim la berbecii și oile noastre. După sondajul IMAS de dinainte de război, care a dezgolit frumos guvernarea PAS, lăsând la vedere toată hidoșenia ascunsă sub pulpana galbenă, în tabăra puterii începuse o adevărată debandadă. Ortacii Maiei Sandu au început să se miște haotic și să se lovească cap în cap, asemenea atomilor de apă expuși la radiația electromagnetică din cuptorul cu microunde. Chiar și cei mai încăpățânați observatori ai fenomenelor politice de pe Bâc înțelegeau că guvernul „anticorupție”, alias Harvard, al Nataliei Gavrilița își trăiește ultimele zile și că, până la obștescul sfârșit, nu mai e decât un pas.

Dar… a început războiul și lucrurile s-au schimbat. Revolta populară și preocupările față de crizele interne au fost puse pe pauză, dintr-un instinct firesc de autoconservare. Pentru că, între sărăcie și pace, oamenii aleg pacea totuși. Nu că guvernarea galbenă ar fi în stare să le asigure pacea, toți înțelegeau prea bine că asta nu depinde în niciun fel de puterea beteagă de la Chișinău. Doar că lumea teafără la cap a conștientizat că, atunci când stai pe un butoi cu pulbere, nu-i bine să aprinzi chibritul, chiar de ești nevoit, din această cauză, să rămâi în întuneric. Iar asta i-a determinat să se strângă grămăjoară în jurul acestei guvernări antinaționale, în speranța că aceasta va face la fel. Doar că ea, guvernarea galbenă, în deșertăciunea ei, a interpretat asta ca pe o slăbiciune.

Ei (Maia Sandu și ortacii ei) n-au văzut altceva în acest război, decât o șansă nesperată de a-și cârpi… rating-ul. Rating-ul, domnilor, iată ce-i interesează! Pentru că ei așa au fost concepuți din start în laboratoarele de produs mutanți ale lui Soros – să fie iubiți, fără să iubească. Bine, conceptul lor despre dragoste este și el deformat, pentru că, netradiționali fiind, ei interpretează iubirea ca pe o atracție carnală, nu ca pe un sentiment pur și divin.

Și s-a apucat Maia Sandu să pună bețe în cuptorul fără foc din tabăra improvizată pentru refugiați de la frontieră, iar trepădușii din presa galbenă și grantofagă s-au transformat peste noapte în geopoliticieni și geostrategi (asta după ce, anterior, avuseră rol de procurori și judecători).

Apropo de refugiați, am adresat anterior o întrebare, dar n-am primit răspuns până astăzi: pe ce cheltuiește guvernarea câte 3 milioane de euro pe zi? Că atât a zis Gavrilița că ne costă întreținerea bieților ucraineni, care fug din calea războiului. Am întrebat, pentru că, în afară de bețele băgate de Maia Sandu în plita stinsă, n-am prea văzut ca puterea centrală să facă mare lucru pentru refugiați. Efortul și cheltuielile reale au fost și sunt pe umerii autorităților locale și cetățenilor obișnuiți, care s-au mobilizat pe cont propriu ca să dea și ei o mână de ajutor. Așadar, repet întrebarea: pe ce se duc 3 milioane de euro pe zi?! Bun chilipir pentru șmecherașii galbeni, nu-i așa?

Și voi credeți că ei vor ca războiul să se încheie? Nu fiți naivi. Ei se roagă acum la mamona, pe care îl slujesc, ca el să continue și, dacă se poate, să capete o mai mare intensitate. Pentru că înțeleg că lumea, bat-o vina, se cam obișnuiește cu noua realitate și începe iar să se caute prin buzunare. Iată de ce, încearcă acum să ne închidă gurile. Nu de dragul păcii în lume, ci de dragul propriului rating. Ca să-ți protejeze pielea și ca să nu existe nicio voce care ar putea atenta la acea iubire bolnavă unilaterală, care îi ține în viață.

Și, cică, funcționează. Și-a revenit în sondaje guvernul Harvard. Pe cadavre, pe minciună, ce mai contează?

Thank you, Mr. Putin!