Ilan Șor a furat startul și a obținut un avantaj vizibil pe stânga. Cel mai probabil va reuși să absoarbă o bună parte din electoratul PSRM. De altfel, cochetarea sa cu rușii din ultima vreme are mai mult o miză internă decât externă.

El nu face altceva decât să profite de slăbiciunea socialiștilor, care suferă de o detriplare a personalității – corpul lor a suferit o mutație dureroasă și s-a transformat într-un balaur cu trei capete (Dodon, Bătrâncea, Ceban), care se mănâncă reciproc. Comuniștii, cu tot cu Voronin, au fost absorbiți deja. În cazul lui Usatîi cred că nu există motive de îngrijorare, respectiv, capitala Nordului nu va mai fi Bălțiul, ci Orheiul, de acum încolo.

Exagerările celor din PAS, care încearcă să ni-l prezinte pe Ilan Șor ca pe un actor geopolitic periculos, nu fac decât să-l ajute și să-l credibilizeze și mai mult. Iar când prada e atât de bogată, ce mai contează costurile?

În ceea ce privește PSRM, încă mai contează, dar în plan secund.

***

După lungi ezitări și confuzii profunde, echipa Maiei Sandu pare să-și fi ordonat un pic gândurile. A înțeles că primul lucru pe care trebuie să-l facă acum e să-și revadă strategia de comunicare. Scoaterea la înaintare a lui Kulminski, cu un mesaj echilibrat, destul de elaborat și oarecum neutru, confirmă acest fapt. În mod sigur, vor apărea și alți agenți de influență „mai spălăței”, care vor încerca să scoată PAS din mocirla de imagine în care s-a pomenit.

În același timp, este foarte probabil ca, în următoarea perioadă, din spațiul public să dispară mai multe personaje cheie din guvernarea PAS, precum Natalia Gavrilița, Igor Grosu și alții, după modelul Alei Nemerenco, din cauză că imaginea lor a devenit foarte păguboasă din punct de vedere al PR-ului. Întrebarea e ce vor face cu Spânu, care se încăpățânează să rămână în prim-plan și înaintează pretenții exagerate. Mare pacoste pe capul lor acest ortac al lui Filat!

În rest, pomana redevine un element central al luptei politice, chiar dacă inițial cei din PAS au încercat să o excludă și să o bagatelizeze (de zgârciți și lacomi ce sunt). Ultimele decizii bugetar-fiscale confirmă acest lucru. Socializmul n-a murit, doar un pic s-a hodinit!

***

Chiar și o posibilă stabilizare pe frontul neoliberal nu rezolvă însă problema electoratului „de dreapta”. Prin urmare, este nevoie de o alternativă, care să poată asigura, în perspectivă, posibilitatea reconstituirii, într-o nouă formă, a Blocului ACUM. Iată aici e cam complicat.

Fostul aliat al PAS, Platforma DA, care, teoretic, ar mai putea fi reanimată, se confruntă cu o problemă similară cu cea a socialiștilor – dedublarea personalității. Contradicțiile vizibile dintre președintele de onoare și cel de jure al partidului, Andrei Năstase, respectiv, Dinu Plângău, îi încurcă rău pe strategii din afară. În plus, încă nu-i clar ce va face Alexandru Slusari, și el o figură destul de distinctă în această echipă.

Cele mai sigure investiții ar fi în Plângău, care pare un partener de dialog destul de comod, în perspectiva unor negocieri viitoare pentru refacerea alianței. Problema lui constă însă în faptul că seamănă atât de mult cu cei PAS, încât e puțin probabil să poată atrage de partea lui nucleul dur al partidului, care se simte trădat de foștii parteneri și e dornic de răzbunare.

Place ori nu, Andrei Năstase rămâne principalul factor mobilizator din interior. Are încă suficientă forță în mesaj (chiar a reușit să și-l cizeleze și să-i mai adauge consistență). În același timp, se vede cu ochiul liber că revenirea în opoziție îi priește, se simte ca peștele în apă, iar asta îl poate ajuta să se reinventeze. Problema este însă că, în mod sigur, nu va mai accepta să fie dus de lesă, de această dată, și folosit la dorință, cum s-a întâmplat anterior. Prin urmare, Năstase reprezintă, mai degrabă un pericol, decât o soluție pentru păpușarii „vectorului european”. În aceste condiții, soarta Platformei DA rămâne încă foarte incertă.

***

Pe banca de rezerve, ca potențial viitor aliat al PAS, se află și partidul lui Vasile Costiuc, „Democrația Acasă”. Dar acolo este încă foarte mult de lucru, în ceea ce privește construcția de partid. Așa că, mai degrabă, el va fi lăsat în continuare pe cont propriu și va prezenta interes real doar dacă va reuși să suprindă, din punct de vedere electoral.

Mai există proiectul politic anunțat de Dragoș Galbur, Partidul Național Moldovenesc, însă acesta pare să se împotmolească. Fără o injecție de adrenalină, riscă să moară înainte de a se naște. Dar poate asta e doar o aparență, poate așa e strategia fondatorilor, pentru a-și determina adversarii să se culce pe o ureche. Vom vedea.

***

Ion Ceban încă adulmecă. Se pare că nu-i pregătit deocamdată să renunțe la confortul din Primărie și să se implice direct și plenar în mardeala politică. Iar în contextul în care următorul scrutin este cel local, partidul său, MAN, are, mai degrabă, o utilitate pur practică – de a-i asigura o majoritate în Consiliul Municipal Chișinău, în condițiile în care un nou mandat de primar îi este practic garantat. Atât. Ion Ceban nu va pleca în curând din Chișinău, iar politica reală, la nivel național, nu-l interesează astăzi.

***

Unioniștii. Uitați de ei, nu mai există, politic vorbind. Unionismul nu e o ideologie, respectiv, nu poate fi ambalat politic. Ok, vor spune unii, nici integrarea europeană nu este o ideologie, dar iată că poate aduna adepți la un loc. A putut. De acum încolo nu va mai putea nici ea.