Războiul între Rusia și Ucraina a început în februarie. Acum suntem la mijlocul lui octombrie, adică au trecut nouă luni de atunci. Îmi poate explica cineva de ce, până acum, nu s-a realizat interconectarea energetică cu România? Nouă luni e ceva, sunt sigur că niște rețele puteau fi construite între timp. Mai ales că suntem în stare de urgență continuă, respectiv, birocrația putea fi ocolită ușor.

De ce guvernarea noastră „proromânească” și „proeuropeană” nu a creat nicio alternativă până acum pentru importul de gaz și curent? Indiferent de opțiunile geopolitice și de ce crezi despre acest război, dacă ești teafăr la cap, înțelegi că nu poți depinde exclusiv de două țări aflate în stare de beligeranță.

Nu-i neapărat să rupi contractele existente, dar să te asiguri că, în caz că pică o rachetă peste stația care-ți furnizează electricitate (iar asta e pe deplin realist atât în cazul centralei de la Cuciurgan, cu atât mai mult a celor din Urcraina) sau peste conducta care-ți transportă gazul (asta pur tehnic și practic, dincolo de partea spiritual-emoțională) nu rămâi în frig și întuneric. Oare nu-i clar că, atunci când singurii tăi furnizori intră în război, trebuie să-ți găsești repede și alte surse de alimentare cu energie?

De ce, până acum, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău nu a devenit funcțional? De ce n-au lărgit țeava între timp, că așa a explicat Maia Sandu problema? În nouă luni o lărgeai și cu mâinile goale, dacă voiai tare.

Și nu-mi spuneți, vă rog, că, în nouă luni, nu puteau fi construite niște centrale electrice și trase niște sârme peste pârâu. Sunt sigur se putea. Nu vorbesc despre construcția unor centrale atomo-electrice, vorbesc despre faptul că ne-am fi putut conecta la priza vecinului de peste gard, care ne e și frate pe deasupra. Și să ne înțelegem cu el că, în caz de ceva, plătim factura împreună.

Mi-i și imaginez acum pe experții lui Pește Prăjit de la Palat cum încep să bolborosească termeni și terminologii, pe care nu le înțeleg nici ei, și-mi explică, fluturând din mâini, că nu-i chiar așa de simplu cum cred eu. Hai sictir! Explicați-mi simplu ce-ați făcut în această direcție și de ce nu s-a „primit”. Pe puncte.

Vă răspund eu: ai noștri sunt nu doar dominatori, dar și mari combinatori. La sucit și învârtit sunt ași, trebuie să recunoaștem. Și, da, să nu uităm: ai noștri „proromâni” și „proeuropeni” sunt gata să se sacrifice pentru Independența noastră de… România.