În limbajul nostru popular există o expresie neaoșă și oarecum indecentă, care vine să exprime comportamentul unor oameni buimaci, care umblă din colo încoa’ și se tot împleticesc printre picioare. Ca să mă încadrez totuși în limitele decenței, am să o parafrazez, în speranța că cei care folosesc cuvântul „căldare” în loc de „găleată” vor înțelege la ce mă refer: a umbla ca… o biluță de mercur într-o cutie de chibrituri.

Păi iată, cam așa arată comentacii noștri de serviciu (la ăia neplătiți mă refer, adică la idioții utili), care se dau cu părerea, de dimineață până seara, deși habar n-au pe ce lume trăiesc și cum funcționează propaganda. Calcă prin străchini cu atâta zel, încât ți se face milă de ei, la un moment dat.

Anume ei l-au promovat cu dedicație pe Lucinschi (pentru că era frumos), ei au crezut cu tărie în capacitățile supranaturale ale lui Sturza (pentru că era progresist), tot ei sunt cei l-au preferat pe Urechean (pentru că întruchipa Soarele dătător de viață), apoi s-au lăsat seduși de Filat (pe care-l vedeau asemenea stejarului lui Ștefan cel Mare). Aceleași biluțe de mercur se rostogoleau zgomotos când li s-a spus că e nevoie de dezoligarhizare, demantelare, decapturare și deschemalizare și au proeuropenizat, într-un final, națiunea civică moldovenească, urmând același fir logic. La alegerea Maiei Sandu și PAS-ului ei mă refer, care au primit putere absolută, conform aceluiași algoritm, bazat pe același analfabetism funcțional.  

Și ce credeți? Deși coada greblei i-a lovit iarăși cu putere în zona frontală a tărtăcuței, exponenții vulgului nostru cel școlit continuă să se automutileze cu satisfacție idioată și să apere cu îndârjire parveniții cu virtuți iluzorii, iar în același timp, să-și devoreze fără milă semenii, față de care se consideră superiori. Asta deși „superioritatea” lor se limitează la un singur lucru și ține exclusiv de simțurile olfactive – miros a parfum și put a prostie.

Aseară, după ce s-a făcut întuneric, câteva sute de gorile mascate și înarmate cu pulane și tuburi cu gaze lacrimogene s-au năpustit sălbatic peste protestatarii lui Șor, cei care au dormit în corturi pe asfaltul rece, mai bine de cinci săptămâni, strigându-și, în același timp, revolta față de nedreptățile reale și palpabile la care este supus poporul, după ce a înghițit gălușca galbenă.  

Și, deși decizia Comisiei pentru Abuzuri Excepționale, cea care, de mai bine de un an, face legea în țară peste capul Parlamentului și Guvernului, i-a dat dezlegare „spețnazului” Maiei Sandu să elibereze doar drumul, acesta și-a extins cu de la sine putere atribuțiile și a demontat întreg orășelul de corturi, cu o brutalitate ieșită din comun. Am suprins în imagini câteva bătrânele, care-și aveau corturile lângă gardul Președinției, cum fugeau haotic, extrem de speriate de armata în negru care înainta amenințător spre ele, în marș de luptă. Încerc să-mi imaginez la ce se gândeau bietele femei atunci. Dezolant!

Am să mă opresc la câteva chestii, care trebuie spuse, cel puțin de dragul adevărului.

În primul rând, protestul organizat de Ilan Șor și partidul lui este unul absolut legal și democratic. Demonstrați-mi contrariul, dacă credeți că n-am dreptate. Toate manifestațiile, mai mari sau mai mici, desfășurate între timp, au fost decente și s-au încadrat perfect în limitele normelor legale și morale. În plus, niciuna dintre acuzațiile aduse organizatorilor nu au fost confirmate prin probe. Calomnie pură la cel mai înalt nivel!

În al doilea rând, atitudinea autorităților față de oamenii care protestează este de o neobrăzare fără egal. Atâtea insulte, ofense și etichetări abjecte față de niște cetățeni care-și exercită un drept constituțional, nu și-a permis nimeni până acum să lanseze în public.

În al treilea rând, dacă vorbim despre abuzuri și ilegalități, ele au fost comise exclusiv de reprezentanții puterii, nicidecum de protestatari. Inclusiv dispersarea în miez de noapte a orășelului de corturi a fost o acțiune abuzivă și anticonstituțională. Iar încercarea poliției de a-și justifica intervenția disproporționată frizează absurdul. Cică în unele corturi au fost descoperite fumigene, foarfeci, cuțite și… o creangă. La ce le trebuiau fumigenele am văzut – au făcut un tricolor din fum, pentru a da mai multă culoare protestului. Foarfecii le foloseau probabil la tăiat unghiile, iar cuțitele (poliția nu a precizat de care anume erau, dar dacă ar fi fost din alea de luptă, în mod sigur că nu scăpau acest detaliu) le foloseau, bănuiesc, la tăiat pâine, castraveți și, eventual, slănină, pentru că oamenii trăiau acolo de mult timp, respectiv astfel de instrumente sunt indispensabile. Singurul „obiect periculos” cu menire incertă era creanga. Așteptăm poliția să ne spună versiunea ei.

Dar parcă până acum era vorba despre finanțare ilegală, când se cerea interzicerea protestelor, nu despre obiecte interzise. Sau acest detaliu nu mai contează, când contează ambalajul, nu conținutul?

Eu vorbesc despre ceea ce se întâmplă în realitate, nu despre ceea ce-și imaginează mințile înfierbântate că ar putea fi, sub influența aburilor propagandei, care speculează abil și continuu contextul… internațional, pentru a justifica nimicnicia „virtuoșilor” descriși în lanțul trofic de mai sus. A, există semne, da bineînțeles! Dar nu-i suficient să observi semnele, trebuie să și mai știi să le citești.

Am să vă spun un secret: dacă ați fi fost cunoscători, așa cum pretindeți, în strategii politice, ați fi observat că jocul e cu mult mai simplu și mult mai local. Banal de simplu și banal de local. Dar nu am de gând să vă conving de nimic, credeți ce vreți.

La un singur lucru vreau să vă atrag însă atenția – când sari din lac în puț, riscurile pentru viață și sănătate cresc exponențial, cel puțin din considerentul că puțul e îngust, adânc și întunecat, iar apa e cu mult mai rece acolo decât în lac.

P.S. Mai e o chestie, pe care v-o servesc ca bonus. E ușor să intri în proteste, mai greu e să ieși din ele onorabil. Așa că ați fost din nou fraieriți, deștepților. Toate bune!